Managementul organizației

I. Notiunea de schimbare

Schimbarea reprezinta "inlocuirea, modificarea, transformarea sau prefacerea in forma si/sau continut a unui obiect, produs, lucrare, serviciu, activitate sau proces" (Burdus, 2000). Schimbarea este o evolutie perceputa in timp, intre stari diferite, naturale sau induse artificial. In cadrul organizatiilor atitudinea oamenilor fata de schimbarile care vizeaza imbunatatiri diverse este influentata de cultura si educatia acestora. Schimbarea nu este un scop in sine, ci un mijloc de adaptare la mediul extern aflat in interdependenta cu cel intern si de imbunatatire a performantelor. Procesul schimbarii poate fi cu pasi mici sau radical (cand se reevalueaza si se redefinesc problemele si contextul propunand solutii radicale), ordonat sau dezordonat.

1.1 Necesitatea schimbarii

Schimbarea este o coordonata a prezentului. Organizatiile si managementul nu pot ramane in afara acestei realitati ci trebuie sa se adapteze si, uneori, sa preia initiativa. Daca privim atent, schimbarile care au loc nu pot fi considerate nici bune, nici rele. Putem insa afirma ca, modul in care sunt implementate si conduse este crucial si pentru clienti si pentru membrii organizatiei.

Organizatiile sunt confruntate cu doua surse de presiune in favoarea schimbarii: sursele interne si cele externe.

Dintre sursele interne care semnaleaza managerilor ca schimbarea a devenit necesara retinem:

• productivitatea scazuta,

• conflictele, grevele,

• sabotajul,

• absenteismul,

• fluctuatia.

Foarte des, fortele interne care pun probleme apar ca raspuns al schimbarilor organizationale menite sa faca fata mediului extern. Astfel, din dorinta de a deveni competitive, organizatiile pot adopta decizii care conduc apoi la conflicte intre culturile organizatiilor fuzionate. Conflictele stimuleaza noi schimbari, neanticipate la vremea fuzionarii.

În organizatiile contemporane, o mare parte din schimbare este condusa de managementul de varf si implica modificari foarte mari de strategie.

Schimbarea se produce ca o necesitate de adaptare continua la mediul social, tehnologic si natural. Orice schimbare implica un efort de adaptare si se face cu un anumit cost. La organizatii, schimbarea se produce ca un proces necesar de dezvoltare organica a organizatiei sau ca unproces de adaptare structurala si functionala la dinamica mediului exterior.

1.2 Cauzele schimbarii

Organizatiile sunt supuse proceselor de schimbare cu o frecventa si intensitate tot mai mare. Complexitatea mediului, dinamica mare a componentelor sale obliga organizatiile sa-si evalueze permanent situatia in contextul in care-si desasoara activitatea si sa reactioneze sau sa actioneze anticipat la provocarile cu care se confrunta.

Presiunile la care sunt supuse aceste organizatii determina indivizii, grupurile sa adopte o atitudine tot mai deschisa catre schimbare. Daca pana nu de mult, pe parcursul vietii noastre profesionale, puteam asista la doua, trei sau cateva evenimente de natura sa ne influenteze viata si activitatea profesionala si personala, lucrurile s-au schimbat dramatic pentru zilele noastre.

Schimbarea a inceput sa devina o stare de normalitate, o stare care nu mai sperie asa de mult, sau care nu mai este de natura sa prinda nepregatiti o mare parte a membrilor unei organizatii. Sigur ca, rezistenta la schimbare nu a disparut si nici nu se va intampla vreodata acest lucru. Însa coordonatele acestei rezistente sunt diferite de cele din urma cu 10, 20 de ani, cand accesul la informatii, la comunicatii era relativ limitat.

Personalul unei organizatii este dispus sa se implice in schimbare, in masura in care el cunoaste, este informat despre necesitatea schimbarii, exista o viziune clara asupra a ceea ce se doreste a se obtine etc.

Schimbarile isi au sursele in factori de ordin extern sau interni pentru o organizatie si pot sa fie de natura sa genereze doar o usoara ajustare a acesteia, din punct de vedere functional si structural, sau, din contra, poate sa conduca la o reproiectare de esenta a acesteia.

Mai mult, timpul in care aceasta poate sa reactioneze reprezinta de cele mai multe ori, o variabila critica pentru supravieturea si dezvoltarea acesteia.