Managementul Organizațiilor

Organizatiile au aparut din nevoia individului de a trai in interactiune si asociere cu alti membri ai societatii, pentru a-si satisface nevoile, pentru a-si atinge scoprile si pentru a evolua.

Indivizii, ca fiinte umane rationale ce au capacitatea de a se organiza si de a-si structura activitatea, de a-si stabili scopuri si obiective pe care sa le atinga, au capacitatea si nevoia de a lua decizii si intr-o masura sau alta de a-si alege organizatiile din care sa faca parte.

Tinand cont de faptul ca o organizatie este formata dintr-un grup de persoane care au scopuri comune, ca este structurata, iar membrii grupului interactioneaza intre ei, Marian Preda considera ca “organizatia este o forma rationala, institutionalizata, de interactiune a unui grup de persoane, justificata de interesul (sau pretextul) atingerii unui scop comun.”

In cadrul oricarei organizatii, controlul si coordonarea activitatilor din cadrul si dintre departamente, este facilitata de procesul de management care intervine in acest sens ghidand activitatea.

Termenul de management este un termen prezent de relativ putin timp in limbajul cotidian si cel de specialitate. Implica ideea de conducere a unui grup de persoane, de cele mai multe ori apartinand unei organizatii, spre atingerea unui scop.

Etimologia termenului de management vine de la “manus agere” care in latina inseamna “a lucra cu mana”, termen care a suferit modificari in functie de limba care l-a preluat. Astfel ca in franceza a ajuns sub forma de “le manage”, ceea ce inseamna in linii mari “a dresa”; in italiana a fost folosit ca “maneggiare” avand sensul larg tot de “a dresa, a tine in frau”. In engleza termenul a luat forma “to manage”, care la fel ca in celelalte limbi inseamna tot a dirija, a conduce, a administra. Sensul termenului nu este foarte bine stabilit astfel ca, in functie de context poate avea o serie de nuante.

In limba romana termenul de management a aparut ca sinonim, ca o alternativa la functiile de conducator, administrator.

Pana de curand s-a considerat ca fiind inoportuna utilizarea termenului de management in cadrul altor tipuri de organizatii decat cea a afacerilor. Cu timpul insa, utilizarea acestuia s-a extins, cuprinzand totalitatea proceselor de exercitare si facilitare a controlului si coordonarii

membrilor unei organizatii, prin formularea de strategii si politici de implementare, administrarea resurselor organizatiei, supervizarea si dirijarea activitatii acestora, in scopul atingerii obiectivelor organizatiei.

In stransa legatura cu termenul de management, cu o semnificatie foarte asemanatoare de a acestuia, este cel de leadership. In traducere libera, in limba noastra amandoi termenii par a avea acelasi inteles, sau cel putin intelesuri foarte asemanatoare, insa deosebirile dintre management si leadership stau in faptul ca, in timp ce sarcina leader-ului este aceea de a luat deciziisi de a conduce de la un nivel mai inalt, ca un vizionar activitatea organizatiei, in mod special, sarcina managerului este ceva mai concreta, mai palpabila. Acesta din urma este cel actioneaza direct implementeaza politici, concepe planuri de actiune si adopta tehnici de rezolvare a problemelor.

Managerul este un mediator intre angajati si obiectivele organizatiei din care face parte sau directivele liderului, este un dirijor al activitatii acestora.

Pentru indeplinirea scopului oricarei organizatii, atat managerul care “ se bazeaza pe un set de instrumente si tehnici explicite, determinate prin testari si rationamente analitice, ce pot fi folosite ca atare, in situatii destul de diferite, atat in lumea afacerilor, cat si in sectorul public” , cat si liderul , care are o viziune mai larga, spontana si creativa, o viziune mai putin rigida, incrancenata pe aspectele tehnice si pe detaliile de planificare, au roluri extrem de importante, chiar daca diferite in atingerea obiectivelor si in pastrarea unui echilibru in cadrul organizatiei.