Managementul Participativ

CAPITOLUL I

MANAGEMENTUL PARTICIPATIV

1.1 Participarea personalului – proces dinamic si complex

Participarea în management este strâns legată de manifestarea democraţiei, care generează un anumit grad de implicare a oamenilor în diferite acţiuni manageriale, de la elaborarea şi adoptarea deciziilor, la controlul îndeplinirii obiectivelor. Elementele fundamentale ale democraţiei autentice – egalitatea oamenilor în faţa legilor, libertatea cuvântului şi opiniei, dreptul de a alege şi de a fi ales etc. – constituie premise ale manifestării şi dezvoltării participării la conducere în cadrul organizaţiilor, indiferent de profilul acestora.

Din perspectiva managementului, participarea constituie practica prin care membrii unei organizaţii iau parte la procesul conducerii, implicându-se atât în stabilirea obiectivelor, cât şi în ceea ce priveşte transpunerea acestora, în mod eficient, în practică. Aşa cum se manifestă în realitate, participarea presupune reuniunea a două acţiuni specifice, şi anume: implicarea şi integrarea .

Implicarea este susţinută de motivaţia indivizilor, surprinzând latura subiectivă a participării. Ea se sprijină pe interesele indivizilor, atitudinile lor, ideologii, valori sau credinţe etc., respectiv tot ce stă la baza orientării generale a unui individ.

Integrarea, ca proces biunivoc, între individ şi organizaţie, de adaptare şi asimilare a individului în organizaţie, la exigenţele profesionale ale muncii, la viaţa colectivului etc., pune în evidenţă latura obiectivă a participării, exprimând capacitatea membrilor organizaţiei de a influenţa şi chiar controla deciziile organizaţionale.

Managementul participativ reprezintă un sistem managerial modern, putând fi promovat cu rezultate remarcabile, numai dacă în organizaţie se manifestă o convergenţă de interese ale tuturor membrilor acesteia, indiferent de poziţia lor ierarhică. Convergenţa de interese permite manifestarea creativităţii, descătuşează iniţiativele tuturor membrilor organizaţiei, indiferent dacă sunt conducători sau angajaţi. Toţi urmăresc binele organizaţiei, implicându-se cu toate forţele atât în procesele de conducere, cât şi de execuţie. Aşa se explică de ce acolo unde se practică un management participativ, rezultatele înregistrate de organizaţii sunt de nivel superior.

Având în vedere acest lucru, în practica organizaţilor de tip economic, s-au conturat diverse modalităţi de promovare a managementului participativ. Astfel, întâlnim practici formale, în care sunt prezente organisme de conducere participativă, cu un statut neprecizat şi cu atribuţii bine stabilite. Este vorba de consiliile de conducere sau consiliile de administraţie, organisme pe care le întâlnim în multe întreprinderi mari şi foarte mari, diverse comitete formate din manageri şi subordonaţi, constituite fie cu scopul de a se implica direct în procesele de conducere, fie de a sprijini prin activităţi de consultanţă organismele de conducere participativă sau pe manageri, anumite structuri organizaţionale cu participare largă care au atribuţii de control.

În acelaşi timp în practica curentă managerială se întâlnesc şi modalităţi, practici informale, de promovare a managementului participativ. Acestea sunt practici iniţiate de manageri, de pe diferite trepte ierarhice din organizaţie, care permit atragerea neoficială a subordonaţilor (în totalitate sau parţial) la unele sau la toate actele procesului decizional. Asemenea modalităţi sunt legate de personalitatea managerului, de tipul de stil de conducere pe care îl promovează, de climatul organizaţional existent etc. De multe ori asemenea practici neformale, dar care încep să aibă tradiţii într-o organizaţie sau alta, dau rezultate excepţionale. Managerul are suportul angajaţilor, deciziile sunt bine gândite, climatul de muncă este uznul performant, încrederea salariaţilor în manager creşte, are loc un proces de asumare în colectiv a responsabilităţii de punere în aplicare a deciziilor etc.

Atât procedurile formale cât şi cele informale presupun anumite condiţii de aplicare. Este vorba de o proiectare sau o reproiectare a posturilor de muncă în organizaţii, astfel încât un număr mare de salariaţi, dacă se poate toţi, să dispună de anumite componente sau responsabilităţi legate de conducerea compartimentelor din care fac parte, asigurarea pregătirii salariaţilor şi pe probleme de conducere şi punerea la dispoziţia salariaţilor a informaţiilor necesare.

Managementul participativ a cunoscut în ultimele decenii şi cunoaşte în prezent o largă proliferare. Acest fapt are la bază efectele pozitive care au apărut în urma promovării acestuia. Avem în vedere următoarele:

• Îmbunătăţirea procesului decizional, în special prin creşterea aportului specialiştilor din organizaţie şi a celor implicaţi în punerea în practică a deciziilor, la elaborarea şi fundamentarea acestora;

• Declanşarea gândirii creative a tuturor salariaţilor, gândire care, prin intermediul promovării managementului participativ, este pusă în valoare şi în celelalte activităţi la care sunt angajaţi salariaţii. Prin aceasta creşte capacitatea întreprinderii de a introduce şi a promova noul în domeniul tehnic, tehnologic şi organizatoric.

• Creşterea nivelului de informare a salariaţilor cu privire la problemele interne şi externe ale organizaţiei, fapt care conferă acestora o susţinere temeinică pentru realizarea obiectivelor propuse, cât şi argumente pentru implicarea acestora la fundamentarea deciziilor.

• Schimbarea atitudinii salariaţilor faţă de organizaţie, prin asimilarea obiectivelor organizaţiei ca pe propriile obiective ceea ce are efecte pozitive atât asupra rezultatelor generale, cât şi asupra recompenselor individuale. Se asigură o îmbinare între motivaţia strict materială a individului şi motivaţia psihosocială în rândul căreia un loc important îl are şi apartenenţa la grup, la organizaţie, mândria de a fi membru al grupului, etc.

• Creşterea nivelului de pregătire a salariaţilor care, cu responsabilitatea participării la conducere, îşi lărgesc permanent cunoştinţele de specialitate, paralel cu pregătirea pe care o fac pe problemele de management.

1.2. Necesitatea promovării managementului participativ

Elementele care pun în evidenţă necesitatea promovării conducerii participative sunt:

A. Evoluţia înregistrată în cadrul proprietăţii private, respectiv creşterea substanţială a ponderii proprietăţii private asociate. Acest fapt a dus la apariţia unor forme instituţionale de participare la conducere (ex. consilii de administraţie, comitete de direcţie etc) Extinderea proprietăţii asociate sub diversele ei forme, apariţia şi dezvoltarea societăţilor pe acţiuni, difuzarea acţiunilor în rândul angajaţilor au dus la ceea ce arătam mai sus, convergenţa intereselor care a dus, în mod obiectiv, la găsirea de soluţii de promovare a unor forme participative la conducere. Proprietatea privată asociată justifică apariţia şi consolidarea conducerii participative.

B. Creşterea dimensiunii şi a complexităţii întreprinderii moderne, rezultat al procesului tehnic şi tehnologic, fapt care a complicat procesul managerial. Atât la nivelul organizaţiei (întreprinderii), cât şi al subdiviziunilor acesteia un singur manager nu mai poate cuprinde problemele cu care se confruntă şi care trebuie rezolvate. Conducerea unipersonală nu mai poate fi exercitată eficient. Chiar dacă ea mai este practicată într-o întreprindere sau alta, rezultatele activităţii sunt slabe, eficienţa scăzută, iar perspectiva supravieţuirii unităţii e incertă.