Managementul Proiectelor Informatice

Prefaţă

Managementul proiectelor a apărut ca un instrument de planificare, coordonare, realizare şi controlal activităţilor complexe din proiectele industriale, comerciale, sociale, culturale şi politice moderne. Orice activitate modernă este privită ca un proiect modern, cu un caracter complex, care impune o viziune nouă începând cu analiza necesităţilor proiectului şi terminând cu reutilizarea eficientă a rezultatelor proiectului.

Am vorbit in acest ereferat despre Managementul riscurilor.

Riscul este un partener normal şi de nedespărţit al oricărei activităţi având efecte directe şi puternice asupra rezultatelor activităţii respective. Orice activitate are un anumit grad de risc. În fiecare zi structura organizatorică din care facem parte este abordată direct sau indirect de diverse riscuri. Riscul se defineşte drept un element incert dar posibil ce apare permanent în procesul evenimentelor tehnice, umane, sociale, politice, reflectînd variaţiile distribuirii rezultatelor posibile, probabilitatea de apariţie cu valorile subiective şi obiective, având efecte posibil păgubitoare şi ireversibile. Managementul riscului (MR) se defineşte drept gestionarea evenimentelor incerte în scopul succesului. Managementul riscului proiectului (MRP) se defineşte drept totalitatea metodelor şi mijloacelor prin care este gestionat riscul în cadrul unui proiect în scopul îndeplinirii obiectivelor proiectului având incertitudinea ca bază majoră a factorilor de risc. Cîştigă cel care îşi asumă riscuri calculate. Într-un mediu din ce în ce mai concurenţial, aşa cum sunt/devin majoritatea domeniilor, nu îţi permiţi să întîrzii unele decizii pe seama unei prudenţe exagerate sau să eviţi inovaţia – produse noi, pieţe noi, etc., din acelaşi motiv. Este în natura managementului să îţi asumi riscuri, mari sau mici. Însă trebuie să ne asigurăm că ştim ce înseamnă aceste riscuri, care este costul potenţial al insuiccesului şi până când să aşteptăm succesul. O afacere performantă înseamnă o investiţie într-un proiect performant, cu activităţi previzibile şi planificate. Se are în vedere că o structură organizatorică de succes desfăşoară o activitate prin proiecte, aceeasta fiind singura soluţie de existenţă în cadrul sistemului economic concurenţial globalizat cu activităţi avînd un grad înalt de imprevizibilitate. În acest caz, investiţia trebuie făcută cu parteneri care au activităţi previzibile pe o piaţă previzibilă, cu evaluarea şi minimizarea riscurilor.

Managementul riscurilor. Managementul timpului în proiecte

I. Managementul riscurilor în proiecte

Managementul unui proiect implică, pe lângă altele, şi un management al riscului, deoarece proiectele se derulează într-un mediu care presupune un anumit grad de risc (datorat caracterului de noutate şi unicitate al proiectului), putând conduce la neîndeplinirea totală sau parţială a obiectivelor propuse.

Scopul unui manager de proiect este să încerce să înlăture marea diversitate a riscurilor la care este supus un proiect sau să minimizeze efectele acestora.

Riscul - măsura probabilităţii şi a consecinţelor de a nu atinge un obiectiv al proiectului; implică noţiunea de incertitudine şi are întotdeauna asociat un cost.

- un eveniment care are efecte negative (în acest context, un eveniment care va avea efecte pozitive asupra unui proiect reprezintă o oportunitate)

- o problemă care nu primeşte răspuns (o problemă = o întrebare fără răspuns)

- o apariţie posibilă a unei situaţii, de regulă nefavorabilă, pentru care nu se cunosc cu certitudine caracteristicile, dar căreia îi pot fi asociate:

- Un număr de variante posibile;

- Valorile posibile pentru fiecare variantă;

- Posibilităţile de apariţie a fiecărei valori.

A preciza toate valorile probabile înseamnă:

- A enumera stările posibile prin care proiectul trec succesiv;

- A stabili valorile probabile pentru fiecare stare posibilă;

- A estima probabilitatea apariţiei fiecărei stări şi a fiecărei valori.

Riscurile se concretizează cel mai frecvent prin:

- nerespectarea termenelor

- depăşirea bugetului aprobat

- neîncadrarea în parametri (cantitativi sau calitativi) de performanţă şi calitate stabiliţi.

Apariţia unui risc poate determina apariţia unui alt risc, acestea fiind intercondiţionate (ex. depăşirea perioadei de finalizare pentru o anumită fază va duce la necesitatea angajării unui forţe de muncă suplimentare pentru fazele ulterioare, ceea ce poate conduce la o depăşire a bugetului)

Probabilitatea de manifestare a riscurilor în ceea ce priveşte termenele de timp poate creşte:

- cu atât mai mult cu cât termenul de realizare pentru un proiect este mai scurt

- dacă subproiectele din componenţa unui proiect au termene critice (în această situaţie trebuie să le fie alocată o atenţie sporită subproiectelor respective, ca şi modului de intercondiţionare între acestea)

- dacă proiectele au o durată lungă de derulare (pe parcursul mai multor ani); este posibil ca după o anumită perioadă, structura organizatorică stabilită la începutul proiectului să nu mai fie valabilă după un timp.

Riscurile pot fi:

- PURE –consecinţe ale unor evenimente accidentale ce nu pot fi prevăzute (uragane, cutremure, incendii, inundaţii, războaie, atentate etc.)

- SPECULATIVE – ce sunt legate de deciziile ce se iau în cadrul unei companii, sau în cadrul unui proiect de investiţii, fiind evenimente cu o mare probabilitate de apariţie, depinzând în mare măsură şi de o serie de

factori externi ce influenţează aceste procese

Componentele principale ale unui risc sunt:

- evenimentul nedorit şi cauzele care determină apariţia acestuia

- probabilitatea apariţiei acelui eveniment

- efectul pe care îl are evenimentul asupra derulării proiectului.

Probabilitatea de apariţie a unui risc şi efectul pe care îl produce în cazul în care riscul este prezent sunt variabile independente. Astfel, există:

- riscuri cu impact mare şi cu probabilitate mare

- riscuri cu impact mare şi cu probabilitate mică

- riscuri cu impact mic şi cu probabilitate mare,

analiza lor fiind efectuată în această ordine.

Sursele de manifestare a riscurilor se pot determina prin utilizarea diagramei cauză – efect (“os de peşte” a lui Ishiwara) (v. fig. 6.1). Pentru fiecare efect nedorit (care s-a manifestat în proiecte anterioare), se vor reprezenta grafic cauzele posibile pentru fiecare categorie cauzală majoră (personal, metode, tehnică, timp etc.), mergând progresiv până la aflarea cauzelor de bază. În acest fel, vor putea fi identificate cauzele care apar mai frecvent, pentru a găsi soluţii de rezolvare a lor pentru proiectele ulterioare.