Managementul Resurselor Umane

INTRODUCERE

Locul Managementului Resurselor Umane e bine precizat în contextul Managementului general. Astfel, în literatura de specialitate, aparuta pâna în prezent, se pune accentul pe aspectele ce privesc relatiile, raportul , începând cu recrutarea, selectia, încadrarea, perfectionarea si stimularea pe tot parcursul angajarii si terminând cu încetarea activitatii.

Cu alte cuvinte, Managementul Resurselor Umane ar putea fi definit ca un complex de masuri concepute interdisciplinar, cu privire la recrutarea personalului, selectia, încadrarea utilizarea prin organizarea economica a muncii, stimularea materiala si morala pâna în momentul încetarii contractului de munca.

Aceasta definitie corespunde sistemului „om solicitari”, unde omul ocupa locul central, fiind nevoit sa raspunda solicitarilor tuturor factorilor (fig. 1).

Conditiile tehnice

Mediul de munca

Motivatia pentru munca

Preocupari personale

Relatiile în colectivul

de munca

Alti factori

Fig.1 Sistemul „Om solicitari”

„Omul e masura tuturor lucrurilor”, afirma filosoful grec Pretogoras, ceea ce înseamna ca omul e capabil sa integreze orice solicitari prezente sau viitoare având ca fiinta însasi omul, care trebuie sa le faca. Esential e efortul potrivit caruia, actiunea simultana a acestor factori si capacitatea organismului omenesc trebuie sa realizeze un echilibru permanent. Acest echilibru se reflecta în balanta energetica a organismului fiecarui om.

Factorii solicitanti sunt studiati de diferite stiinte: medicale (anatomia, fiziologia, igiena); stiintele tehnice (organizarea productiei, tehnologia), psihologia, sociologia, economia.

Traim într o societate în care schimbarile se succed cu o mare rapiditate si în care, pentru lumea afacerilor, provocarile si obligativitatea schimbarii tin de domeniul normalitatii. Ori fara resurse umane , capabile de schimbare si adaptare, de creativitate si competente profesionale multiple, organizatiile de orice fel sunt sortite esecului. În acest context, oamenii reprezinta o resursa vitala, de azi si de mâine a tuturor organizatiilor, care asigura supravetuirea, dezvoltarea si succesul acestora.

În functie de obiectivele urmarite, granitele Managementului Resurselor Umane pot fi mai largi sau mai restrânse, cuprinzând sau lasând în afara analizei anumite aspecte sau elemente ce compun natura speciala a MRU.

Importanta acestuia a crescut pe parcursul unui proces mai dificil, în care a aparut necesitatea evaluarii ansamblului de activitati ale organizatiei si a mecanizmului desfasurarii acestora, precum si gasirii modalitatilor de investigare, care sa ramâna operante chiar în conditiile, cresterii apreciabile a complexitatii, diversitatii si dimensiunilor organizatiilor. Toate organizatiile implica oamenii, acestea trebuie sa le câstige serviciile, sa le dezvolte aptitudinile, sa i motiveze pentru nivelele înalte de dezvoltare si sa se asigure ca vor continua sa si mentina atasamentul fata de organizatie.

Astfel, un numar tot mai mare de organizatii sunt preocupate de calitatea totala a activitatilor, pentru ca nu numai calitatea serviciilor si produselor conteaza, ci si calitatea oamenilor pe care îi are o organizatie.

MRU presupune îmbunatatirea continua a activitatii tuturor angajatilor în scopul realizarii misiunilor si obiectivelor organizationale. Exercitarea unui asemenea tip de management necesita drept conditie primordiala ca fiecare manager sa constituie un model de atitudine comportamentala.

Actiunile manageriale iau în considerare fiecare salariat ca pe o individualitate distincta, cu carateristici specifice. Aplicarea cu succes a MRU presupune existenta unui sistem de evaluare a performantelor, a unui sistem de stimulare a angajatilor si de recompensare a rezultatelor.