Managementul Resurselor Umane

Conducerea resurselor umane, realizată sistematic şi în perspectivă,

vizează, printre altele, asigurarea cu personal - atât din punct de

vedere cantitativ, cât şi calitativ - suficient pentru a garanta atingerea

obiectivelor organizaţiei.

În acest sens, planificarea efectivelor sau gestiunea previzională a

personalului este un instrument folosit din ce în ce mai insistent (des),

devenind în ultimul timp aproape o modă în gestiunea resurselor umane,

chiar dacă pentru multe întreprinderi rămâne, deocamdată, doar un

deziderat.

Gestiunea previzională a personalului constă în proiectarea pe

termen mediu şi lung a nevoilor şi resurselor de personal ale unei

organizaţii şi trebuie subliniat că este, înainte de toate, un mod de a

înţelege logic gestiunea resurselor umane ale unei organizaţii, chiar dacă

ia forma unor modele coerente, formalizate şi adesea automatizate.

J. Igalens, într-un cunoscut articol, argumentează convingător

necesitatea unei concertări a eforturilor în vederea găsirii celor mai potrivite

soluţii de gestiune într-o manieră prospectivă a posturilor şi a personalului.

Astfel, el apreciază că gestiunea previzională a personalului are rolul de a

preveni:

• Riscul unor concedieri masive. Creşterea productivităţii determină

periodic apariţia unor importante supraefective, ceea ce înseamnă zeci de

mii de probleme sociale care aduc sistemele sociale în pragul exploziei.

Se apreciază că o astfel de situaţie poate fi anticipată, chiar dacă

doar parţial, ceea ce se va concretiza în măsuri care pot reduce şocul

creşterii productivităţii, cu atât mai mult cu cât se apreciază că posturile nu

sunt elemente fixe, indestructibile, ele putându-se modifica după nevoi, deci

pot fi gestionate şi nu doar administrate. În concluzie, dacă reuşim să

prevedem evoluţia însăşi a posturilor, putem evita consecinţele costisitoare,

nu doar pe plan social, ale lipsei preocupărilor de a le anticipa.

• Riscul de a nu avea oameni care să fie capabili să folosească

utilaje costisitoare. Necesitatea unei modernizări continue a echipamentelor

(industriale, logistice, comerciale sau administrative) nu mai trebuie

argumentată, toate conducerile de întreprinderi o recunosc şi desfăşoară

acţiuni în acest sens. Mai mult, de un tratament asemănător se bucură

structurile şi metodele de muncă ce sunt în permanenţă adaptabile nu doar la

noile utilaje, ci şi la nevoile pieţei şi la concurenţă.

Dacă toate acestea au devenit axiomatice, trebuie, în acelaşi timp,

recunoscut că schimbările se vor reflecta, imediat în conţinutul funcţiilor şi

în numărul lor şi deci anticiparea acestei schimbări va asigura întreprinderii

resursele umane de care este nevoie atunci când are loc o modificare din

categoria celor analizate.

• Riscul de a nu avea la un moment dat oameni importanţi (în

mod deosebit cadre de conducere). Rolul deosebit al unor categorii de

personal, în mod special cadre de conducere, nu mai trebuie demonstrat.

Riscurile generate de plecarea într-o perioadă scurtă de timp a unei

echipe de conducere, a unei echipe de comisionari - forţă de vânzare - sau a

majorităţii informaticienilor sunt evidente, iar consecinţele pot merge până

la faliment Atenţia acordată, în sensul anticipării, acestor posibile mişcări de

personal nu este niciodată gratuită.

• În fine, pregătesc din timp resursele umane necesare. Am

analizat argumente care reflectă riscurile ce apar, până la faliment, pentru o

întreprindere care nu este preocupată de anticiparea schimbărilor în numărul

şi structura personalului lor. Dar gestiunea personalului nu trebuie să aibă

doar un caracter preventiv, indiferent cât este de important, în egală măsură

trebuie să servească unor scopuri ofensive, în acest sens, mai ales în

sectoarele de vârf, este esenţial de a avea pregătiţi oameni pentru a nu

pierde timp cu exploatarea unor oportunităţi tehnice sau de piaţă care pot

apărea. Pentru aceasta, anticiparea caracteristicilor funcţiilor este esenţială;

aceasta nu este o simplă previziune, ci presupune alegere şi pregătire

corespunzătoare.

Gestiunea previzională a personalului

Gestiunea previzională este nu numai necesară, ci şi eficientă

datorită conjugării a două caracteristici socio-economice ale resurselor

umane în organizaţie: inerţia şi flexibilitatea lor.

Relativa inerţie a sistemului social al unei întreprinderi este evidentă.

Destinaţia resursei umane nu poate fi schimbată tot atât de simplu ca a altor

resurse, financiare, de exemplu. Mai mult, este normal să prevedem chiar o

evoluţie a mediului etic şi legal în direcţia care conferă resurselor umane o

mai mare rigiditate. În aceste condiţii, previziunea se impune ca singurul

mijloc de a gestiona sistemul social care, pe termen scurt, devine din ce în

ce mai rigid, mai puţin adaptabil, în special pe calea angajărilor şi a

concedierilor.