Managementul schimbării instituțiilor publice în România

Managementul schimbarii

Schimbarea reprezinta,la modul general, actiunea de a inlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva; a da unui lucru o alta forma, un alt aspect, a modifica, a transforma, a adapta, a imbogati, a imbunatati.

Autorul englez Kurt Levin a explicat problematica schimbarii prin analiza campului de forte, considerand schimbarea ca un echilibru dinamic al unor forte care, pe de o parte, stimuleaza schimbarea iar, pe de alta parte, determina o rezistenta la schimbare.

Autorii romani C.Florescu si N.Popescu considera ca“schimbarea reprezinta orice inlocuire, modificare, transformare sau prefacere in forma si/sau continutul unui obiect, produs, lucrare, activitate sau organizatie”.

Specialistii americani J.Ivancevich, James Donnely si James Gibson considera managementul schimbarii ca un proces sistematic care poate fi impartit in mai multe subprocese si in acest sens este propusa urmetoarea metodologie de parcurs:

- identificarea factorilor care declanseaza schimbarea;

- recunoasterea nevoii de schimbare;

- diagnosticarea problemei;

- prezentarea conditiilor existente;

- selectarea metodei;

- invingerea rezistentei la schimbare;

- imlementarea si coordonarea schimbarii.

O alta grupa de specialisti americani, reprezentata de Joseph L.Massie si John Douglas, explica cinci categorii de schimbari posibile:

- schimbari in cunostinte si tehnici;

- schimbari in obiectivele conducerii;

- schimbari in probemele cu care se confrunta managerii;

- schimbari in mediul organizational;

- schimbari in rata schimbarii.

Schimbarea in domeniul managementului organizatiei este explicate ca o modificare in procesul de management ce se desfasoara in organizatie, prin care se adauga noi elemente componente conducerii si/sau relatii corespunzatoare intre elementele existente si cele noi sau se elimina cele invechite, depasite impreuna cu relatiile create de asemenea elemente.

Exista doua categorii de fenomene care determina si fac necesare schimbarile:

1.fenomene obiective care impun ca prin schimbarea managementului organizatiilor sa se obtina indreptarea, dirijarea spre atenuarea sau spre eliminarea disfunctionalitatilor.

2.fenomene subiective determinate de anumite lipsuri in cadrul organizatiei, care fac necesar ca prin schimbarile din conducere, concretizate in actiuni de imbunatatire, perfectionare sau dezvoltare, acestea sa fie eliminate.

Nevoia de schimbare si inovare se resimte atat la nivelul economiei mondiale in ansamblu, cat si la nivelul economiilor nationale, al intreprinderilor si institutiilor de orice natura.Aceasta schimbare s-a accelerat ca urmare a revolutiei stintifico-tehnice, a transformarilor economice, politice si sociale.Facand aceasta apreciere avem in vedere managementul in acceptiunea cea mai larga si mai generoasa, respectiv vizand toate domeniile vietii economice, politice, sociale, atat civile, cat si militare.

Unul dintre marii intelepti ai antichitatii, Heraclit, spunea “nimeni nu este vesnic in afara de schimbare“.Alvin Toffler, in lucrarea “Puterea in miscare”, referindu-se la deplasarea centrelor de putere, arata ca “centrele de decizie sunt intr-o continua miscare, situatiile se complica, se modifica, viteza de reactie este mai mare si raspunsurile birocratice nu mai ajung”.

Dinamica manageriala este resimtita mai ales in economiile aflate in tranzitie catre economia de piata care presupune transformari institutionale si legislative ce consacra schimbarea la toate nivelurile.

Managementul schimbarii consta in totalitatea conceptelor si metodelor noi, cu aplicabilitate directa sau indirecta asupra organizatiilor si asupra oamenilor, pentru a supravietui si prospera intr-un mediu general (politic, social, cultural, economic si uneori chiar natural) foarte mobil.

Managementul schimbarii reprezinta un proces sistematic care poate fi impartit in mai multe etape:

- identificarea factorilor care declanseaza schimbarea;

- recunoasterea nevoi de schimbare;

- diagnosticarea problemei;

- identificarea metodelor si alternativelor prin care se va efectua schimbarea;

- prezentarea conditiilor existente;

- selectarea metodei;

- invingerea rezistentie la schimbare;

- implementarea si coordonarea schimbarii.

- Tipuri de manageri din punct de vedere al raportarii la schimbare

Manageri dispusi la o perpetua schimbare,cu alte cuvinte, care

sufera de o forma cronica a “reorganizarii”, fara sa tina seama, atat de

cerintele stabilitatii, cat si de faptul ca schimbarea trebuie se fie pusa in

practica dupa un studiu amanuntit.

Managerii refractari la schimbare,fie din cauza pregatirii lor precare, unilaterale, fie din teama ca schimbarea ar putea fi interpretata ca recunoasterea unui esec managerial personal.

Managerii acorda o atentie echilibrata raporturilor dintre stabilitate si schimbare, acestia fiind de preferat in orice situatie s-ar afla organizatia condusa.

Calitati ale managerilor inclinati spre schimbare: