Managementul Schimbării într-o Instituție Publică

INTRODUCERE

Schimbarea reprezintă o permanenta a vieţii noastre, regăsindu-o în evoluţia tuturor stărilor si structurilor. Accelerarea ritmului si amplorii schimbărilor este simptomatică pentru aceste timpuri, este provocatoare de nelinişti si determină căutări permanente din partea firmelor.

Organizaţia este ea însasi o entitate în schimbare, obligată să-si amelioreze si adapteze permanent nivelul, structura si calitatea transformărilor pe care le produce asupra unor elemente de intrare pentru a satisface nevoile pieţei, personalului, administraţiei si pentru a castiga ea însasi, în termeni de profit, imagine, cotă de piata, capacitate de extensie,

rezistenta în faţa concurenţei. Integrarea României în U.E. provoacă nevoia unor schimbări profunde de natură economică, politică, socială, precum şi la nivelul culturii şi comportamentului, al atitudinii faţă de normele şi valorile Europei Occidentale.

Acest proces solicită universităţilor eforturi deosebite pentru a deveni agenţi activi ai schimbării, în aşa fel încât să faciliteze compatibilizarea cu standardele formative existente în statele occidentale.

Lucrarea de fata prezintă ansamblul proceselor demarate pentru alinierea Universitatii “Petru Maior” Tg.Mures la cerinţele Uniunii Europene.

Pentru menţinerea universitatii pe piaţa de specialitate si cu atât mai mult funcţionarea eficientă a acesteia a fost necesară adoptarea unei strategii ample de schimbare la nivelul tuturor departamentelor antrenate .

Existenţa concurenţei conduce la generarea unor sisteme de comparare, în urma cărora, pe baza anumitor criterii, se va decide ierarhizarea instituţiilor, fază în care Universitatea are de câştigat doar în măsura în care s-a preocupat pentru a-şi asigura viitorul, promovând un management al schimbării bazat pe anticipare şi inovare.

Capitolul 1 MANAGEMENTUL SCHIMBĂRII

1.1. Schimbarea

Schimbarea reprezintă o permanenta si o realitate a vieţii noastre cotidiene. Societatea moderna se afla intr-un permanent proces de schimbare si dezvoltare. Aceasta se produce fie la nivel de individ, fie la nivel de organizaţie. In organizaţiile unde schimbarea reprezintă parte a strategiei generate, ea este percepută ca o evoluţie firească, acestea fiind obişnuite cu ea; dar în organizaţiile unde schimbările apar mai rar ele sunt percepute ca o problemă majoră. Oamenii si organizaţiile au nevoie de timp pentru a se obişnui cu schimbarea, insă în prezent ritmul schimbărilor este atât de rapid, incât firmele se confruntă cu transformări permanente si nu au timp să rămână infexibile. Provocările oferite de mediu sunt tot mai diverse, ele conturându-se pe mai multe planuri: politic, social, tehnologic, piata, etc. Asadar organizaţiile trebuie să fie în contact permanent cu mediul, să-si cunoască punctele tari si slabe, să identifice oportunitatile si amenintarile pentru a răspunde adecvat tuturor provocarilor.

Schimbările fac parte din viaţa manageriala si organizaţională, ele reprezentând fenomene complexe si multiforme, foarte importante si care pot fi decisive pentru supravieţuirea organizaţiei. Pentru ca schimbarea să fie eficace, este esenţial ca problemele să fie corect identificate si ca rezultatele oricărei acţiuni de schimbare să fie evaluate în mod adecvat. Culegerea de informaţii si analizarea lor permite reformularea problemei astfel incat aspectele centrale pot fi urmărite în etapele de planificare a acţiunii si de desfasurare a acţiunii propriu-zise. Alegând criteriul potrivit, acţiunile ce vizează schimbarea pot fi analizate în termenii rezultatelor lor.

Asadar schimbarea în domeniul managementului organizaţiei este explicata ca o modificare în procesul de management ce se desfasoară în organizaţie, prin care se adaugă noi elemente componente conducerii si/sau relaţii corespunzătoare. Intre elementele existente si cele noi sau se elimină elementele invechite, depasite sau retrograde impreună cu relaţiile create de aceste elemente.

1.1.1. Caracteristicile schimbării

Schimbarea reprezintă un proces ciclic, adesea natural, de transformare a oamenilor si/sau a organizaţiilor ca urmare a unor cerinţe externe sau interne. Ea se caracterizează prin următoarele:

- schimbarea este o relaţie temporală

Schimbarea nu se produce instantaneu, ea presupune trecerea de la o stare actuală, prezentă, la una viitoare, dorită; intre cele două existând o perioadă de tranziţie.

Figura 1.1. Firma, propria ei schimbare

Sursa: Costache Rusu - Managementul schimbării, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pagina 38

- schimbarea implică trecerea de la o stare la alta

Orice schimbare presupune trecerea de la o stare prezentă la un viitoare, această trecere poate fi mai usoară sau mai dificilă, în funcţie de natura schimbării, oamenii din organizaţie, organizaţia însasi.

- schimbarea poate fi un proces natural sau indus artificial

Există schimbări care se produc usor, natural si schimbări, mai ales la nivel de firmă, care sunt induse artificial. Schimbări naturale care apar în cadrul oricărei firme sunt uzura fizică si morala a utilajelor si a angajaţilor. Cu toate că aceste schimbări au loc independent de voinţa conducerii entitatilor, ele trebuie avute în vedere mai în deosebi atunci când produc efecte negative. Schimbările impuse apar intr-o organizaţie ca urmare a acţiunii unor factori din mediul extern, sub forma unor amenintari sau oportunitati care conduc la reorganizarea acesteia. Atitudinea angajaţilor fata de schimbarea indusă este influenţată de cultura si educaţia acestora. Conducerea firmei care reuseste să comunice că schimbarea nu este doar un scop în sine, ci un mijloc de adaptare la mediul extern si de imbunătatire a performanţei va reusi să creeze o atitudine pozitivă a angajaţilor, să obţină credibilitatea necesară pentru implementarea schimbării.