Managementul serviciilor de utilitate publică - sistemul de management al serviciilor publice

Literatura de specialitate oferă o gamă largă de noţiuni ca: administraţie, administraţie de stat, activitate executivă,autoritate administrativă şi mai puţin management public.

Unii autori precizează că termenul „administraţie” desemnează o activitate a unei persoane care ajută la realizarea unui obiectiv şi derivă din cuvântul latin „magistre”, care semnifică stăpânul căruia i se subordonează servitorul.

Alţi specialişti consideră că există administraţie publică şi în administraţie de stat. Astfel, instituirea autonomiei locale ar putea fi o nouă ficţiune, prin aceea că unele autorităţi prin care se realizează autonomia locală au şi atribuţii de administraţie de stat neînsemnând că toată activitatea lor este statală.

Utilizând noţiunea de administraţie de stat, alţi autori susţin că prin aceasta se înţelege un sistem de instituţii ale statului, iar noţiunea de activitate administrativă şi instituţii administrative sunt folosite alternativ uneori chiar cu sens identic activităţii executive şi instituţiilor executive.

Impactul schimbărilor politice asupra administraţiei multor ţări este considerabil.

Până la această dată, administraţia era esenţialmente centralizată (sau colonială în statele sud-africane).

Noile structuri politice au pus în practică o politică de schimbare foarte rapidă. În democraţiile occidentale, unde există o stabilitate politică şi unde resursele sunt repartizate mai echitabil decât în cele mai multe dintre celelalte ţări în curs de dezvoltare, în funcţie de modul de dezvoltare, sistemul administrativ funcţionează.

Odată cu afirmarea pluripartitismului, politicile guvernamentale au schimbat modalitatea de acţiune în mod spectaculativ. Tranziţia politică, declanşată cu aproximativ 15 ani în urmă, a făcut ca un număr de ţări, inclusiv România, să treacă de la o societate de tip autoritar, de dinaintea anului 1989, la un stat modern şi democratic în curs de dezvoltare. Aceasta are efecte considerabile asupra administraţiei şi în mod particular asupra capacităţii acesteia de agestiona şi furniza servicii publice în cantitate şi de o calitate corespunzătoare, fapt ce determină schimbări majore în sistemul administrativ

O orientare importantă a factorilor de decizie este către o administraţie reprezentativă, coerentă, transparentă, eficace, competentă, responsabilă şi pentru gradul de satisfacere a nevoilor. Prin urmare, guvernul are misiunea de a crea o administraţie orientată către cetăţean în care valori cum ar fi: echitatea, calitatea şi stică îşi găseşte o reprezentare reală în sistem.

Principalele obiective sunt:

- crearea unei administraţii reprezentative (reflectând principalele caracteristici ale demografiei), competente şi eficienţe;

- transformarea atitudinilor şi comportamentelor funcţionarilor publici în funcţie de valorile etice democratice;

- angajarea funcţionarilor în serviciul public şi satisfacerea interesului public general în locul intereselor alianţelor politice şi facţionale;

- crearea unui serviciu public integrat;

- motivarea resurselor umane şi perfecţionarea pregătirii lor, condiţii indispensabile ale eficacităţii reformelor şi dezvoltării capacităţii administrative a instituţiilor publice;

- evoluţia către responsabilitate şi transparenţă în gestiunea serviciului public;

- îmbunătăţirea eficacităţii, competenţei şi calităţii prestării de servicii publice;

- crearea unui mediu favorabil, în termeni de eficacitate şi de stabilitate, de natură să uşureze creşterea economică;

- adoptarea unei strategii a schimbării bazându-se pe:

- o mai mare implicare a societăţii civile în formularea, aplicarea, controlul şi evaluarea politicilor la nivel naţional şi local;

- noi opţiuni strategice pentru dezvoltarea a noi culturi şi practici în instituţii publice;

- o delegare de competenţe şi funcţii;

- democratizarea procedurilor de muncă interne.

Trebuie recunoscută exigenţa unui serviciu public mai reprezentativ, mai restrâns (în ceea ce priveşte personalul său şi funcţiile acestuia) eficient şi eficace, dar şi necesitatea de a acorda o mai mare autonomie serviciilor administrative prin sezvoltarea parteneriatului între sectorul public şi privat în prestarea serviciilor.

Acestor orientări ale serviciilor publice li se adaugă:

- reforme legislative suplimentare necesare modernizării lor;

- gestionarea lor în funcţie de nevoile reale ale populaţiei;

- formarea şi perfecţionarea pregătirii resurselor umane implicate în serviciile publice, accentuându-se rolul instituţiilor de formare, educare şi dezvoltare acestora umane în sectorul public.

Câteva dintre schimbările necesare care ar trebui să aibă loc în administraţia publică în general şi în instituţiile publice prestatoare de servicii, îm special, sunt prezentate în continuare;

1. Schimbări fundamentale în valorile culturii organizaţionale în instituţiile publice

Sistemul de valori, structura şi funcţionarea actuală a administraţiei vor trebui înlocuite de un nou sistem de valori adaptate la nevoile societăţii. Vechiul sistem administrativ autoritar trebuia să facă loc, progresiv, unui sistem democratic, transparent şi deschis.

Evoluţiile internaţionale arată o delimitare, scăzând progresiv, a rolurilor sectorului public şi privat, graţie parteneriatelor, descentrării responsabilităţilor în materie de prestare de servicii, delegarea competenţelor către eşalonul cel mai jos şi o revigorare a coordonării interguvernamentale.

2. Schimbări structurale majore

Acestea implică o reformă administrativă reală, integrată, coerentă.

3. Redefinirea rolului fucţionarului public

Aceasta rezultă dintr-o reconsiderare a următoarelor aspecte:

- motivarea funcţionaului public în funcţie de performanţele individuale şi de rangul funcţiei

sale;

- responsabilizarea funcţionarului public pentru gradul de satisfacere a interesului public general, raţiunea de a fi a administraţiei;