Managementul strategic al instituțiilor publice

Managementul strategic desemneaza acea componenta a activitatii unui

manager public care consta în a largi orizontul imediat pentru a “gândi în

perspectiva” actiunea entitatii pe care o conduce. El contine doua aspecte:

- definirea obiectivelor, a strategiei, a structurii si principiilor de functionare a

acestei entitati;

- masurarea impactului, în spatiu si timp, a unei decizii importante ce este

luata.

Astfel definit, managementul strategic priveste functionarii publici situati

în posturi de raspundere, functionari ce nu trebuie doar sa îndeplineasca

mecanic munca de zi cu zi ci sa se raporteze la obiectivele generale ale

organizatiei. El este însa, în principal, direct legat de functionarii publici aflati la

nivele superioare, acolo unde se elaboreaza deciziile de ordin strategic.

4.1. Mobilizarea energiilor în cadrul serviciului public

Mobilizarea energiilor persoanelor care activeaza într-o organizatie

publica constituie o conditie sine qua non a reusitei acestei organizatii. Ea este

direct legata de conceptul de management strategic, odata ce consta în definirea

optiunilor fundamentale pe baza carora se va încerca o reunire a eforturilor

tuturor, în vederea realizarii misiunilor ce sunt încredintate organizatiei.

Unul din rolurile esentiale ale functionarilor superiori, mai precis a

managerilor publici, consta în “a da sens” actiunii persoanelor ce activeaza în

cadrul institutiilor administratiei publice, chiar în perioade de schimbari sau

transformari semnificative. Expresia “a da sens” trebuie perceputa în doua

sensuri:

21

- a oferi o semnificatie actiunii desfasurate,

- a oferi o directie de evolutie.

Mobilizarea poate fi perceputa deci ca o combinatie de genul:

Mobilizare = Focalizare + Motivare

Focalizarea înseamna, pentru un manager, a indica sensul în care trebuie

sa evolueze fiecare membru al echipei; pentru aceasta managerul trebuie sa:

1. indice directia de urmat,

2. realizeze o convergenta între diferitele eforturi individuale.

1. Indicarea directiei de urmat semnifica:

- a spune încotro se merge:

- care sunt scopurile pe care respectiva entitate le are de realizat?

- care sunt obiectivele de atins în perioada considerata?

Definirea obiectivelor prioritare reprezinta misiunea centrala a

conducatorilor unei institutii publice, fiind esenta efortului de focalizare a

energiilor. De fapt exista, asa cum s-a mai precizat, doua excelente modalitati de

a nu atinge obiectivele proprii:

- prima este de a nu le avea;

- a doua este de a viza obiective contradictorii.

- a spune cum se va actiona:

- care este strategia adoptata?

- care sunt valorile privilegiate?

- care sunt regulile jocului?

2. Realizarea convergentei între diferitele eforturi individuale semnifica:

- a-i face pe ceilalti sa adere la obiectivele, strategia, valorile alese prin:

- instituirea unui management care suscita/încurajeaza adeziunea,

- dezvoltarea unei politici active de comunicare,

22

- explicarea a ceea ce s-a facut, a rezultatelor obtinute.

- a reduce conflictele prin limitarea opozitiilor “naturale”, ce exista în toate

grupurile si dezvoltarea sinergiilor în si între echipe;

- a identifica si stimula fortele dinamice, adica a permite celor, care, din

temperament sau ambitie, fac lucrurile sa avanseze în directia dorita, sa joace

rolul de “locomotiva”, fara a elimina spiritul de lucru în echipa.

Motivarea

Managerii publici dispun de doua pârghii fundamentale pentru a motiva:

1. motivarea de ordin financiar,

2. motivarea non-financiara.