Managementul Stresului

MANAGEMENTUL STRESULUI

1. DEFINITIA STRESULUI

De origine engleza, termenul “stress” circumscrie o serie de substantive înrudite ca înteles, dar cu nuante usor diferite: presiune, apasare, efort, solicitare, tensiune, constrângere, încordare nervoasa.

Adaptarea la mediu este un imperativ general al existentei. Modificarile frecvente, deseori neasteptate si profunde, solicita la maximum disponibilitatile organismului uman pe linia adaptarii.

Stresul ar putea fi definit în mai multe feluri:

Stresul poate fi considerat ca o reactie adversa , în plan psihic si fiziologic, pe care o are o persoana atunci când nu este capabila sa faca fata solicitarilor la care este supusa.

Stresul defineste starea biologica de alerta care mobilizeaza corpul pentru a raspunde sau a riposta la solicitari sau amenintari.

Stresul este o constelatie de raspunsuri nespecifice, cu caracter adptativ, provocata de actiunea agentilor stresori externi sau de atitudini interioare fata de evenimente.

Stresul apare în orice situatie în care starea de echilibru sau integritatea fizica si psihica a organismului este amenintata de factori interni si externi si fata de care, individul nu dispune de solutii tip pentru a reduce sau a elimina amenintarea.

2. SIMPTOMELE SI EFECTELE STRESULUI

În conditii de stres încep sa scada performantele intuitiv-creative, intelectuale, emotionale si fizice, iar pe masura ce deficitul de vitalitate se mareste, încep sa apara afectiuni fizice (însotite de o îmbatrânire prematura), emotionale si intelectuale.

Stresul ne afecteaza comportamentul, emotiile, gândirea si starea fizica. Primele semne sunt anxietatea, apatia, depresia, oboseala, nervozitatea, fobia, sentimentul de singuratate. Poate aparea predispozitia spre accidente, alcoolism, abuz de cafea, tendinta de a mânca sau a fuma excesiv. De asemenea, apare o crestere a glicemiei, a pulsului, a tensiunii arteriale, transpiratii reci, valuri de caldura si de frig fiind atacat sistemul nervos central, sistemul cardio-vascular, sistemul endocrin.

Exista trei faze prin care trece organismul:

- faza de alarma;

- faza de aparare a organismului;

- faza de epuizare.

Un rol decisiv în producerea afectiunilor mintale si neurologice si în crearea problemelor psihosociale, cum sunt abuzul de alcool si drogurile, îl are stresul.

Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca stresul sta la baza majoritatii bolilor civilizatiei actuale, actionând în primul rând prin scaderea pragului imunitar al organismului.

3. FACTORI DE STRES

Stresul reprezinta o reactie personala si subiectiva la tensiune, deci depinde de perceptia fiecarui individ, atât asupra dimensiunii problemei cu care se confrunta, cât si a capacitatii personale de a-i face fata. Unii sunt chiar stimulati si dau maximum de randament doar când se afla „sub tensiune”, stresul fiind un factor puternic, energizant.

Stresul poate fi considerat atât pozitiv(eustres) cât si negativ (distres). Nu ceea ce ni se întâmpla este important, cât felul în care reactionam. Filozoful Epictet spunea ca oamenii nu se înspaimânta de realitate, ci de imaginea pe care o au despre ea.

Persoanele care si-au dezvoltat prin antrenament rezistenta la stres pot fi remarcate dupa urmatoarele trasaturi: siguranta de sine, schimbarea fiind considerata ca o provocare la o competitie si nu ca o amenintare, implicarea profunda în viata profesionala si personala, capacitatea de a-si asuma riscuri; perseverenta fata de structurile adverse sau diverse solicitari; flexibilitatea în opinii si actiuni; constientizarea faptului ca nu pot schimba situatiile stresante dar le pot accepta si depasi.

Majoritatea evenimentelor de viata puse în legatura cu posibila aparitie a stresului (deces, divort, accidente, tensiuni familiale, schimbarea situatiei financiare) au loc în cadrul existetei casnice si sociale. Performanta profesionala, însa, va fi influentata negativ de aceste presiuni.