Managementul Stresului Ocupațional

Problematica stresului ocupaţional a fost îndelung studiată în special ca urmare a efectelor negative pe care le are asupra organizaţiei şi asupra angajaţilor. Unele organizaţii au programe concepute să-i ajute pe muncitorii sănătoşi fizic şi mental să prevină probleme cauzate de stres şi să-i ajute "să se descurce" cu stresul legat de activitatea profesională.

Managementul stresului este o parte importantă a menţinerii unei bune sănătăţi fizice şi emoţionale şi a unor relaţii sănătoase cu cei din jur. În acest articol sunt prezentate câteva strategii de prevenire şi reducere a stresului atât la nivel organizaţional, cât şi individual. Cu rare excepţii, în România programele de management al stresului nu cunosc un succes deosebit, motivele ţinând în special de mentalitate. Problema stresului ocupaţional în România este încă o problemă deschisă, ce aşteaptă să fie rezolvată.

Ce este stresul?

Stresul reprezintă acea situaţie care exercită o presiune fizică sau psihică asupra unei persoane. Stresul poate produce schimbări şi dereglări în organism.

Stresul mai poate fi definit şi prin prisma efectelor sale: „reacţia minţii şi a trupului la schimbare” sau: „dezechilibrul produs atunci când actualele abilităţi şi resurse ale unei persoane sunt insuficiente pentru a face faţă cerinţelor unei situaţii date”. Sau chiar: „teama indusă unui organism care încearcă să-şi păstreze normalitatea în faţa potenţialilor agenţi care îl pot afecta”.

Efectele stresului pot fi pozitive pe termen scurt (îi ajută pe oameni să gândească mai clar în situaţii de panică sau să fie mai creativi). Dacă nu există însă o supapă de eliberare a stresului, prin acţiuni menite să ajute organismul, fie să evite factorul de stres, fie să-i facă faţă, efectul cumulativ poate deveni periculos.

Oamenii pot tolera niveluri ridicate de stres atunci când simt că pot lua măsuri împotriva acestuia, precum şi dacă există pauze între evenimentele generatoare de stres. Întoarcerea la starea de echilibru este garantată de către sistemul nervos. În cazul unei persoane supuse unui stres permanent, lipsite de perioade de „odihnă şi digestie”, glandele care produc adrenalină pot claca.

Deci, adaptarea la stres nu poate continua la nesfârşit. La un moment dat, când energia de adaptare se epuizează, se instaurează cea de a treia fază, starea de colaps care ia forma unor suferinţe fizice sau psihice. În cazul suferinţelor fizice, este necesară odihna la pat, pentru ca rezerva pe termen scurt de energie consumată să se poată reface prin transfer dintr-o altă rezervă de energie, cea pe termen lung. Dacă nu se ia această măsură, toate rezervele se epuizează complet şi viaţa nu mai poate continua.

În contextul organizaţional, angajaţii se confruntă cu stres pozitiv, acela perceput ca o provocare plăcută, cu o durată limitată, care îi ajută să se concentreze şi să aibă performanţe bune. Dar şi cu stres negativ, determinat de o presiune continuă, exercitată asupra lor, atunci când sunt obligaţi să acţioneze în moduri incompatibile cu competenţele lor reale, cu timpul şi resursele avute la dispoziţie.

Pe lângă factorii fizici de stres (frig, căldură, efort, zgomot, pericole) intervin şi factorii emoţionali de stres care afectează, la rândul lor, sistemul endocrin şi ca urmare, starea de sănătate. Cele mai frecvent întâlnite manifestări psihice ale stresului sunt frustrarea, anxietatea, depresia.

Regula de aur a contemporaneitatii occidentale – „Time is money” – preseaza omul zilelor noastre la o continua „fuga” dupa succes, dupa indeplinirea cat mai multor obiective intr-o perioada cat mai scurta. Fiind o resursa limitata, ea a fost tratata ca orice alta resursa limitata descoperita de om de-a lungul istoriei – a inceput sa fie exploatata la maxim. Tensiunea aceasta continua la care sunt supuse persoanele care lucreaza, precum si alti factori, da nastere fenomenului generalizat al stresului.

De aceea din ce in ce mai multi angajatori incep sa acorde o atentie mai mare decat in trecut efectelor produse de stres asupra angajatilor lor.

Cea mai potrivită definiţie ar fi: reacţiile adverse, în plan psihic şi fiziologic, pe care le are o persoană atunci când nu este capabilă să facă faţă solicitărilor la care este supusă.

O intelegere a semnificatiei stresului poate fi gasita in literele care compun cuvantul STRES:

,,S” (stands for strenght) – „lupta pentru putere” fizic, emoţional, intelectual şi spiritual;

„T” (stands for traffic control) - „lupta pentru a-ţi controla gândirea”;

„R” (stands for re-desingn) – „lupta pentru remodelare”;

„E”(stands for erase) – „depăşeşte momentul”; „criză”; „treci peste”; „fii deasupra situaţiei”;

„S”(is for sharing) – „a împărtăşi” cu ceilalţi bunăstarea, cunoştinţele, sarcinile de serviciu, etc.

Ce este managementul stresului?

Managementul stresului se refera la ameliorarea stresului si in special a stresului cronic, cu scopul imbunatatirii functionarii zilnice. Managementul stresului a fost dezvoltat pornind de la premiza ca stresul nu este un raspuns direct la agentul stresor, ci mai degraba la resursele si abilitatile persoanei de a media raspunsul la agentul stresor.