Managerul Olandez

După eliberarea de ocupaţia nazistă, în anii ’50 şi ’60, Olanda a trecut printr-un „miracol economic” , susţinut de exporturile de lalele şi brânzeturi. Performanţele economice din anii ’90 sunt bazate pe „competiţia brânzeturilor cu cipurile electronice şi a lalelelor cu automobilele”.

În anii ’70 ai secolului trecut, ca răspuns la criza economică cu impact social, energetic etc., guvernanţii olandezi au iniţiat un proces de armonizare şi integrare a mediului afacerilor şi intereselor pieţei muncii, reprezentate prin implementarea unor noi politici publice.

Recesiunea economică extrem de severă dintre anii 1981 şi 1983 a determinat declanşarea restructurărilor şi reformei economice şi a sistemului de protecţie socială, care au avut ca efect miracolul economic din anii ’90.

Procesul îndelungat de acomodare cu democraţia pluralistă, la nivel macroeconomic şi social, a influenţat şi sistemele de management practicate la nivel microeconomic, în organizaţii. La acest nivel s-a impus un management participativ-corporatist, apropiat de stilul corporatist al guvernării şi gestiunii resurselor publice.

Numeroşi analişti ai sistemului de management practicat în societatea olandeză susţin că acesta ar avea originile în tradiţiile istorice bazate pe toleranţă, compromis şi pragmatism, calităţi regăsite şi în cultura organizaţională contemporană. Viaţa politică olandeză nu are nimic turbulent, advers şi de neconciliat, coaliţiile de guvernare sunt stabile şi fluente – segmente din opoziţia de azi pot fi partenerii echipelor de guvernare viitoare. Dezbaterile şi confruntările publice nu sunt restrictive, strict calculate, demagogice, ci, mai degrabă, plicticoase şi lipsite de umor.

Mesajele încearcă să inoculeze în subconştientul electoratului deviza „aveţi încredere în noi”, politica înseamnă mai mult „business”.

Analiştii modelului olandez vorbesc de aşa numita economie consultativă, întrucât guvernul, organizaţiile patronale şi sindicale se consultă permanent privind formularea şi fixarea obiectivelor economico- sociale, a instrumentelor politice şi juridice, care să conducă în final la atingerea armoniei intereselor şi menţinerea statului bunăstării, pe baza performanţelor competitive. În acest climat economic şi social favorabil negocierii şi compromisului există posibilitatea ca, pe termen lung, fiecare grup de interes: statul organizaţiile patronale, sindicatele să- şi poată modifica în conţinut şi structură interesele proprii.

Aceste modificări trebuie proiectate şi puse în practică pe fondul unui comportament social „altruist”, fără să aducă atingere interesului public prin înrăutăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă. În societatea olandeză, interesul public este asimilat şi definit prin interesele tuturor cetăţenilor ţării, care includ implicit şi importante interese de capital, facilităţi fiscale şi de piaţă a muncii.

E larg răspândită şi acceptată ideea că, dacă desfăşori o muncă bună, performantă şi competitivă, vor spori şi şansele de carieră managerială. În activitatea lor, pe lângă muncă şi implicare în urmărirea intereselor firmei, acordă atenţia cuvenită şi altor factori, precum: familie, recreare, odihnă, comunitate, mediu etc., manifestând ostilitate pentru fenomenele imorale de mită şi corupţie, care dăunează succesului în afaceri. Deşi cei cu titluri de doctor în ştiinţă au o pondere mai mică, comparativ cu Germania şi Franţa, situaţie motivată de dificultăţile de înscriere (numai cu frecvenţă) şi exigenţa mai mare în acordarea titlului ştiinţific, managerii olandezi sunt căutaţi şi preferaţi de firmele multinaţionale şi angajaţi, fiindcă dovedesc calităţi comunicaţionale superioare. Pentru că provin dintr-o ţară mică, nu manifestă orgoliul apartenenţei la o „mare cultură” şi sunt adaptabili la orice mediu cultural; ca urmare, sunt preferaţi de marile firme transeuropene. De asemenea, absolvenţii şcolilor superioare olandeze, promovaţi pe posturi manageriale, dovedesc în practică cunoştinţe tehnice, economice şi juridice solide, însoţite de o riguroasă capacitate şi motivaţie de a planifica timpul şi de a aloca eficient resursele productive. Sistemul de management practicat Olanda s-a dezvoltat sub impactul culturii religioase creştine, dominate de principiile calvinismului, dar a fost influenţat, în timp, de numeroşi alţi factori, interni şi internaţionali.