Mediul intern și mediul extern organizațional - studiu de caz - SC Alien Concept SRL

Introducere

Într-o lume din ce în ce mai globalizată, în care consumatorii deţin o putere tot mai mare şi îşi schimbă preferinţele tot mai frecvent, în care concurenţa se desfăşoară în termeni tot mai agresivi, în care legislaţia, cultura, mediul economic şi social sunt tot mai complexe şi mai dinamice, în care angajaţii s-au emancipat şi au dobândit o mare putere de negociere pe piaţa fortei de muncă, orice organizaţie trebuie să conştientizeze aceste schimbări pentru a putea supravieţui şi a avea succes. Într-un fel sau altul, aceste tendinţe influenţează activitatea absolut a oricărei organizaţii, astfel că interdependenţa dintre organizaţii, văzute ca sisteme aflate în permanent schimb de resurse şi informaţii cu mediul, respectiv mediul cu care acestea interacţionează este decisivă pentru succesul organizaţiilor.

În consecinţă, orice organizaţie contemporană trebuie să cerceteze, să cunoască şi să valorifice condiţiile pe care le regăseşte în mediu, încercând să se integreze cât mai eficient în acesta. Dacă asupra mediului intern organizaţia poate exercita o influenţă aproape deplină, în sensul construirii unui avantaj competitiv viabil pe baza resurselor din acets mediu, factorii de mediu extern pot fi şi ei influenţaţi într-o oarecare măsură, dar oricum, ei trebuie luaţi în calcul de către manageri la stabilirea strategiei organizaţiilor pe care le conduc. Pe de altă parte, orice organizaţie trebuie să fie conştientă că, de fapt, mediul extern este parte componentă a existenţei sale, fiind furnizor al input-urilor care intră în sistem, precum şi cadrul în care sunt lansate output-urile activităţii sale. Ca atare, absenţa unei raportări permanente la condiţiile de mediu, atât cele interne, cât şi cele externe, poate fi fatală pentru orice organizaţie, indiferent de dimensiunea acesteia, de domeniul de activitate sau de puterea sau succesul acesteia.

Mediul intern şi mediul extern organizaţional

Mediul organizaţional este reprezentat de acei factori care afectează într-un anumit mod activitatea unei organizaţii. Practic, orice organizaţie îşi desfaşoară activitatea într-un anumit mediu extern acesteia care se constituie din elemente care au o sferă de influenţa mai mare, afectând şi alte organizaţii (acestea constituie macromediul sau mediul general organizaţional), precum şi din elemente care sunt legate strict de acea organizaţie (acestea constituie micromediul sau mediul specific sau concurenţial) Pe de altă parte, înseşi elementele din interiorul organizaţiei constituie un mediu intern care evident că diferă la fiecare organizaţie în parte pentru că fiecare organizaţie are la dispoziţie anumite resurse pe care le combină într-o manieră unică şi individualizatoare.

Această probematică a climatului organizaţional a fost abordată şi în literatura de specialitate, întrucât este de o importanţă fundamentală ca organizaţiile să cunoască mediul în care îşi desfăşoară activitatea, să se raporteze la acesta, să încerce să se integreze cât mai eficient în acesta. În acest context, mediul unei organizaţii este definit ca „ansamblu de lucruri, persoane, condiţii (resurse, constrângeri) sau influenţe (culturale, politice, legislative) care interferează cu funcţionarea sa”. Acest ansamblu se constituie din elemente externe, precum şi din elemente interne organizaţionale.

Mediul intern include între elementele sale toate resursele pe care firma le are la dispoziţie, atât cele tangibile, cât şi cele intangibile. Resursele tangibile au o existenţă materială şi cuantificabilă şi ele sunt reprezentate de resursele fizice (terenuri, clădiri, utilaje etc.), resursele umane (angajaţii), precum şi resursele financiare ale organizaţiei. Pe de altă parte, resursele intangibile nu au o existenţă materială, dar ele influenţează activitatea firmei, de multe ori valoarea lor fiind mai mare decât a celor tangibile. În acest context avem în vedere elemente ca: brevete, licenţe, drepturi de proprietate intelectuală, cultură organizaţională. Practic, acestea din urmă fac diferenţa între organizaţii, pentru că ele sunt mai greu de copiat, dacă nu chiar imposibil (este cazul culturii organizaţionale, care determină personalitatea fiecărei organizaţii şi ea este unică).