Mentenanța Industrială

Întreprinderea este un sistem ce cuprinde echipamentele necesare procesului de productie si operatorii. Se aprecieaza ca aproximativ 30% din capitalul unei intreprinderi îl reprezinta echipamentele, deci o valoare semnificativa. Din acest motiv mentinerea echipamentelor in functionare, la parametrii stabilili, constituie o conditie a obtinerii eficientei intreprinderii. Aceasta activitate este cunoscuta astazi sub numele de mentenanta. În limba engleza „mentenance" înseamna „sustinere" Semnificatia mentenantei este aceea de administrare a întregului proces productiv pentru a-I mentine în functiune la parametrii proiectati. Într-o definitie larg utilizata, mentenanta reprezinta o directionare si organizarea resurselor în vederea stapânirii disponibilitatii si performantelor unui sistem productiv la un anumit nivel.

Ideea de a mentine echipamentele în stare de functionare în loc de a le înlocui cu altele noi are un aspect economic si ea s-a conturat in domeniul militar (Hadrian în anul 120 d. H. a înfiintat în Anglia ateliere de reparat arme). Mentenanta si-a pastrat pâna în jumatatea secolulului XX caracterul artizanal. Sumele mari investite aici în ultimul timp (cca 25% din investitii) au impulsionat conturarea unei teorii a mentenantei (fondata de S. Nakajima in 1971). Acesta a sesizat trei etape în dezvoltarea mentenantei:

1. mentenanta corectiva (pana în 1950) ce presupune reparatii când se defecteaza echipamentul; ea se bazeaza pe notiuni din ingineria tehnica: uzura, defect, oboseala materialului;

2. mentenanta preventiva (pâna în 1970) presupune reparatii planificate ale echipamentelor; ea se bazeaza pe notiuni ale ingineriei economice: eficienta, ciclul de viata;

3. mentenanta sistemica (numita si productiva sau totala) ce se bazeaza pe teoria calitatii (fiabilitate, mentenabilitate, disponibilitate), teoria proiectarii, ingineria sistemica (se încearca obtinerea unei disponibilitati crescute a întregului sistem productiv: celula de fabricatie, atelier de productie, întreprindere) si pe ingineria umana. În acest mod teoria mentenantei are concepte fundamentale de inginerie.

Importanta mentenantei decurge din fapul ca:

- a crescut valoarea echipamentelor industriale;

- a crescut parcul de utilaje si instalatii;

- au crescut pierderile în cazul avariilor;

- au crescut cheltuielile de reparalii;

Din acest motiv mentenanta îsi propune:

- mentinerea utilajelor în stare de funclionare;

- evitarea opririlor accidentale;

- modernizarea utilajelor, simultan cu reparatia lor;

- limitarea costurilor pentru reparatii;

Unele studii arata ca in timp, într-o economie, durata fabricatiei de

bunuri creste liniar, iar durata reparatiilor creste exponential (fig. 1).

Se ajunge astfel ca 50% din forta de munca sa lucreze în reparatii.

Teoria defectarii

Defectul reprezinta pierderea unei functii a echipamentului si el se datoreste aparitiei unor neconformitati (abaterea unei caracteristici de la nivelul prevazut). Starea în care trece echipamentul este de defectare si ea are drept cauza unul sau mai multe defecte. Dupa gravitatea lor se disting patru clase de defecte (tabelul 1): critice; majore; minore; secundare.