Metoda benchmarking

Ce este benchmarking-ul?

Benchmarking-ul reprezinta un demers care consta în confruntarea propiilor practici ale organizatiei cu cele ale altor organizatii. A practica benchmarking-ul este echivalent cu a merge în cautarea celor mai bune metode utilizate într-o activitate, aceste metode permitând companiei sa-si amelioreze performantele.

Conceptul de benchmarking, care provine din cuvântul englez „benchmark” (borna, referinta) este foarte practicat în SUA. Acest concept se bazeaza pe faptul ca lumea exterioara este într-o continua evolutie si consta în compararea propriei organizatii cu una sau mai multe organizatii identificate ca fiind de referinta întrun anumit domeniu.

Doua adevaruri istorice ilustreaza în mod convingator de ce benchmarkingul este atât de necesar. Primul, este vechi de peste 2500 de ani si este originar din China. Cât despre cel de-al doilea adevar, este greu sa se stie de când dateaza, însa el provine din Japonia, tara în care este practicat cu foarte mare succes.

În anul 500 î.c., Sun Tzu, un general chinez, scria: „daca îti cunosti dusmanul si te cunosti si pe tine însuti, nu trebui sa te temi de rezultatul a o suta de batalii”. Cuvintele lui Sun Tzu reprezinta de fapt calea succesului în toate tipurile de situatii de afaceri. Rezolvarea problemelor curente de afaceri, conducerea bataliilor de management si supravietuirea pe piata reprezinta toate forme de razboi, care pot fi conduse dupa aceleasi reguli ca cele ale generalului Sun Tzu.

Cel de-al doilea adevar reprezinta un cuvânt din limba japoneza, „dantotsu”, care înseamna sa fii „cel mai bun dintre cei mai buni”. Aceasta este chiar esenta benchmarking-ului.

Benchmarking-ul este practicat înca din anii ’50 de catre anumite companii de talie internationala. Termenul acopera o idee destul de simpla, si anume aceea de a gasi în lume acea companie sau acele companii care realizeaza în modul cel mai performant un proces sau o sarcina, pentru a adapta ulterior acel proces în cadrul companiei proprii. Cu alte cuvinte, este vorba de a se compara cu campionii dintr-un anume domeniu, de a se inspira din experienta lor în scopul apropierii de excelenta. Uneori, rezultatele unei actiuni de benchmarking sunt spectaculoase.

Metoda initiata de Rank Xerox în anii 80, benchmarkingul a început sa fie utilizata din ce în ce mai mult pentru evaluarea performantelor organizatiilor.

Conform definitiei lui david T. Kearns, de la compania Xerox, benchmarking-ul reprezinta „un proces contiuu de masurare a produselor, serviciilor si a practicilor unei companii cu cei mai puternici competitori sau cu acele companii considerate ca fiind liderii într-un anumit domeniu”.

Aceasta definitie comporta câteva aspecte care merita supuse atentiei, si anume:

Proces continuu

Benchmarking-ul este un proces de management ce se manifesta prin autoîmbunatatire, deci este un proces care trebuie sa fie realizat în mod continuu pentru a-si dovedi eficienta. Astfel, nu poate fi vorba despre un proces care a fost o data executat si care poate fi uitat, considerându-se ca sarcina s-a încheiat. Benchmarking-ul trebuie sa fie un proces continuu deoarece practicile se modifica în mod constant. Prin urmare, liderii în toate sectoarele de activitate devin din ce în ce mai puternici. Doar acele firme care urmaresc procesul de bechmarking cu disciplina vor putea dobândi performante superioare. Într-un mediu în care schimbarea este la ordinea zilei, firmele care nu tin cont de acest lucru sunt sortite falimentului.

Masurare

Termenul de benchmarking implica masurare. Masurarea se poate obtine în doua modalitati. Practicile interne si cele externe pot fi comparate si un rezultat al diferentelor semnificative poate fi analizat si luat în considerare. Acest rezultat ofera oportunitatea ajungerii la cele mai bune practici.

Totusi, benchmarking-ul nu reprezinta doar o investigare de ordin cantitativ, ci el determina si ce practici sunt folosite pentru a conduce la îmbunatatirea performantei.

În consecinta, benchmarking-ul nu este doar un studiu al concurentei, ci este un proces de determinare a eficientei liderilor dintr-un sector prin masurarea rezultatelor lor.

Produse, servicii si practici

Studiul de benchmarking poate fi aplicat oricarei fatete a unei afaceri. Astfel, el poate fi aplicat produselor si serviciilor, poate fi aplicat procesului de fabricare a bunurilor si serviciilor, în mare, el poate fi aplicat tuturor practicilor si metodelor ce contribuie la realizarea bunurilor si serviciilor pâna la satisfacerea nevoilor clientilor.

Benchmarking-ul merge dincolo de traditionala analiza competitiva deoarece nu releva numai care sunt cele mai bune practici, dar si obtine o întelegere clara a modului în care aceste practici sunt folosite.

Cele mai multe activitati din domeniul afacerilor pot fi analizate ca si procese. Astfel, cele mai multe activitati au un început, un rezultat si o actiune principala. De asemenea, exista o iesire din proces, care consta în ceea ce doreste urmatorul client, indiferent daca este vorba despre un client intern sau extern, sau clientul final.

Metoda consta în compararea sistematica a doua sau mai multor organizatii sau domenii prin analiza unor indicatori precis stabiliti în vederea determinarii performantelor ce trebuie egalate sau depasite si a practicilor manageriale si economice

ce pot fi preluate si adoptate .