Metode de Detectare a Defectelor - FMEA

INTRODUCERE

Metoda FMEA este considerată ca fiind un instrument de bază în managementul proiectelor, al mentenanţei şi în cel al calităţii totale.

Apariţia acestei metode de lucru are loc în anii ’60, fiind legată de proiectele NASA pentru asigurarea unei disponibilităţi maxime a echipamentelor militare strategice metoda începe să se aplice şi în alte domenii, reprezentativă fiind contribuţia franceză în aplicarea metodei în industria de automobile (capătă denumirea de Analyse des Modes de Défaillance, de leurs Effets et de leur Criticité – AMDEC). Ultimele tendinţe în evoluţia metodei sunt legate de transferul acesteia către activităţile de mentenanţă şi de asigurare a calităţii în întreprinderile mici şi mijlocii.

Rutinele asigurării calităţii tradiţionale, bazate pe detectarea produselor defecte nu mai sunt adecvate producţiei actuale. În condiţiile creşterii pretenţiilor de calitate ale clienţilor, a creşterii complexităţii produselor, a scăderii perioadelor de proiectare şi lansare trebuie să existe o planificare sistematică a calităţii. Motivul este extrem de simplu şi de intuitiv: defectele care pot fi evitate iniţial nu trebuie să fie corectate mai târziu.

Principiul de prevenire răspunde unei analize sistematice şi evaluării resurselor potenţiale de erori susceptibile a se produce în toate fazele realizării unui proiect. Noile metode ale proiectării sistemice ale calităţii sunt răspunsuri la noile cerinţe, ele trebuie să permită analiza şi eliminarea defectelor potenţiale încă din stadiul de proiectare şi implementare, astfel încât tot mai des se întâlneşte noţiunea de “proiectare a calităţii”.

FMEA este o metodă de analiză, care încearcă să pună în comun competenţele grupurilor de muncă implicate într-un proces de producţie, în vederea elaborării unui plan de măsuri ce au ca scop creşterea nivelului calitativ al produselor, proceselor de muncă şi a mediilor de producţie.

1.DESCRIEREA METODEI FMEA

Analiza modurilor de defectare şi a efectelor acestora FMEA este o metodă de analiză a defectărilor potenţiale ale unui produs sau proces, in scopul planificării măsurilor necesare pentru prevenirea apariţiei acestora.

Metoda a fost dezvoltată începând cu anii ’60, în cadrul proiectelor NASA. În anii ’80 a fost utilizată, pentru prima dată, în industria de automobile, în prezent aplicându‐se în multe alte domenii.

FMEA se poate utiliza în următorele situaţii:

• Dezvoltarea unor produse sau procese noi;

• Modificări ale produselor sau proceselor existente;

• Evaluarea probabilităţii de apariţie a defectărilor, in cazul unor componente importante din punct de vedere al siguranţei ansamblului;

• Adaptarea produselor unor noi condiţii de utilizare.

Prin aplicarea acestei metode se micşorează riscul apariţiei defectărilor în proiectarea şi realizarea produselor. Pe această bază se asigură reducerea costurilor în toate etapele spiralei calităţii: în proiectare, printr‐o mai bună reflectare a cerinţelor clienţilor în calitatea concepţiei, în aprovizionare, prin evitarea unor probleme generate de selecţionarea necorespunzătoare a furnizorilor, în producţie, prin prevenirea punctelor critice, în domeniul service‐ul ui, prin reducerea reclamaţiilor clienţilor etc.

Metoda se aplică în două variante principale:

FMEA de produs se aplică în cazul proiectării unor produse(componente) sau al reproiectării acestora, în scopul prevenirii erorilor în proiectare şi a defectărilor produselor ulterioare de realizare. Responsabilitatea pentru aplicarea FMEA de produs revine compartimentului de proiectare.

FMEA de proces se aplică în faza de pregătire a procesului de fabricaţie şi are ca scop prevenirea erorilor în planificarea procesului şi a defectărilor în desfăşurarea acestuia. De aplicarea metodei răspunde sectorul de pregătire a fabricaţiei (planificarea procesului).