Metode de fundamentare a deciziilor în condiții de certitudine

INTRODUCERE

În viața de zi cu zi ne ciocnim cu faptul că trebuie să luăm o decizie, la stâng sau la dreapta, înainte sau înapoi, acționez ori urmăresc. În fiecare zi luăm o infinitate de decizii, neobservând că o facem. Fiecare pas, fiecare mișcare pe care o facem este o decizie pe care o luăm de fiecare dată, doar că la nivel de subconștient. Astfel, în fiecare zi luăm decizii, unele mai reușite, altele mai puțin reușit, unele în anumite condiții, altele cu totul în alte condiții. Astfel în urma luării fiecărei decizii avem un feed-back, adică obținem un rezultat, în unele cazuri acestea sunt pe așteptările noastre și atunci credem că a fost o decizie bună, în alte cazuri obținem ceva nedorit și atunci suntem ferm convinși că a fost luată o decizie rea.

Decizia este definită ca actul raţional de alegere a unei linii de acţiune prin care se urmăreşte realizarea obiectivelor ţinându-se cont de resursele disponibile. A decide înseamnă a alege dintr-o mulţime de variante posibile de acţiune, ţinând cont de anumite criterii, pe acea care este considerată cea mai avantajoasă pentru atingerea unor obiective. Decizia este punctul central al activităţii de management, întrucât ea se regăseşte în toate funcţiile acestuia.

Un om care permanent amână luarea unor decizii, într-un final oricum o să o ia, doar că în condiții mult mai restrânse, acest fapt se apreciază atât pozitiv cât și negativ, dacă să o luăm din punct de vedere negativ, este faptul că odată ce se întârzie luarea unei decizii se frânează alte procese ce urmează să fie ori unele lucruri ar putea fi pierdute. Pe de altă parte, adică cea pozitivă, luarea unei decizii în condiții mai restrânse ca permite celui care ia decizia să cunoască mai bine și mai îndeaproape toate circumstanțele, fapt ce ar putea favoriza luarea unei decizii mai potrivite.

TIPURI DE DECIZII

În mediul actual aflat în permanentă schimbare, procesul complex al luării de decizii devine tot mai dificil. Cei care iau decizii sunt constrânși de mediul în care actionează. Deși luarea deciziilor reprezintă un proces dinamic și în permanentă dezvoltare, deciziile au câteva elemente comune. Fiecare decizie este luată în mediul caracteristic unei organizații și toate deciziile presupun parcurgerea câtorva pași elementari.

Managerii iau decizii într-un mare număr de situații; tipul deciziilor variază în funcție de nivelul pe care îl ocupă managerul în cadrul organizației, precum și de natura postului pe care îl deține.

Putem identifica două tipuri de decizii: decizii programate și decizii neprogramate.

Deciziile programate sunt decizii repetitive și de rutină. În condițiile frecvenței ridicate a apariției unei anumite situații, managerul își creează un obicei (o regulă, o procedură) prin care va rezolva această situație. Organizațiile au politici scrise și nescrise care au rolul de a simplifica luarea deciziilor, de a economisi timp și de a permite organizațiilor să își coordoneze și controleze activitatea. Un exemplu de decizie programată îl reprezintă decizia de angajare luată de departamentul de resurse umane al unei organizații.

Deciziile programate sunt cel mai ușor de luat, datorită faptului că managerii au la dispoziție o serie de reguli, proceduri și politici. În luarea unei decizii managerul trebuie să țină însă cont de faptul că aceste planuri sunt aplicabile doar în anumite condiții.

Deciziile de rutină nu sunt neapărat simple și sunt importante pentru organizație. În situația în care o problema apare în mod repetat și dacă elementele ei pot fi definite, prevăzute și analizate, atunci poate fi definită o decizie programată în legatură cu problema respectivă.

Deciziile neprogramate sunt deciziile luate în condiții nestabilite sau în situații unice. Pentru rezolvarea acestor probleme nu există proceduri prestabilite, fie datorită faptului că nu au mai fost întâlnite, fie pentru că sunt foarte importante și complexe. Un exemplu de decizie neprogramată îl constituie decizia de lansare a unei noi linii de produse.

Pe măsură ce un manager urcă în ierarhia organizațională, devine tot mai importantă capacitatea lui de a lua decizii neprogramate, iar timpul alocat luării acestor decizii crește în detrimentul timpului alocat luării de decizii programate, care reprezintă preocuparea principală a ocupanților nivelelor manageriale inferioare.

Unul dintre factorii de care sunt influențați managerii în procesul de luare a deciziilor îl reprezintă gradul de incertitudine al rezultatelor fiecărei alternative decizionale formulate. În cadrul organizațiilor, managerii iau decizii în condiții de certitudine, risc sau incertitudine.

Decizii in conditii de certitudine. Atunci când managerii știu cu siguranță care sunt alternativele și rezultatele asociate fiecărei alternative, spunem că există condiții de certitudine.

În organizații, însă, sunt puține deciziile care sunt luate în astfel de condiții, datorită complexității și naturii schimbătoare a societății. Un concept ideal (asemănător oarecum celui de concurență perfectă), condiția de certitudine furnizează un cadru al evaluării condițiilor de risc în luarea deciziei.