Metode de Prezentare a Datelor Statistice

I. Apariţia şi evoluţia satisticii

Ca domeniu de activitate statistica a apărut din nevoia socială reală de a cunoaşte în expresie numerică diferite fenomene şi procese ale activităţii umane. Începuturile activităţii statistice se identifică în cele mai vechi forme de organizare ale societăţii. În evoluţia sa, statistica s-a îmbogăţit continuu odată cu progresul ştiinţific şi tehnic general, cu realizările celorlalte ştiinţe, transformându-se din ce în ce mai mult într-o dişciplină de graniţă.

Ca domeniu de activitate, ca metodă sau ca ştiinţă, statistica a ajuns la stadiul actual de dezvoltare, parcurgând diverse etape.

Prima etapă coincide cu apariţia primelor forme de evidenţă. La primele formaţiuni statale se consemnează forme incipiente de evidenţă a terenurilor, a numărului şi mişcării naturale a populaţiei, a averilor etc., precum şi la oraşele sumeriene, în China, în Egipt, în Grecia.

O altă etapă în evoluţia statisticii o reprezintă delimitarea evidenţei statistice de evidenţa contabilă.

În evoluţia sa istorică, statistica a avut diferite accepţiuni – unele califică statistica drept ştiinţă, iar altele o admit numai ca metodă.

Optica informaţională a gândirii statistice are la bază teoria entropiei lui Shannon, teoria energiei informaţionale a lui Onicescu, teoria corelaţiei informaţionale etc.

În procesul evoluţiei sale statistica a avut mai multe semnificaţii. Sensurile principale în care se întâlneşte în prezent termenul de statistică sunt următoarele:activitate practică – mulţimea de date statistice obţinute fie din activitatea practică curentă, fie din publicaţiile organismelor naţionale şi internaţionale de statistică; metodologia statistică – ansamblul metodelor şi procedeelor de culegere, prelucrare şi analiză a datelor culese; metodă statistică (modul de cercetare a fenomenelor de masă, pe baza exprimărilor cantitative, cu ajutorul unui sistem specific de reguli, principii de cunoaştere şi transformare a realităţii obiective); dişciplină ştiinţifică şi de învăţământ.

II.Metode de prezentare a datelor statistice

Rezultatele prelucrării datelor observării (înregistrării) statistice se prezintă sub forma specifică statisticii (tabele, serii statistice, grafice) în care relaţiile dintre fenomenele studiate apar într-o succesiune logică, corespunzătoare relaţiilor obiective existente. Această sistematizare a informaţiilor obţinute face posibilă interpretarea statistică a formelor de manifestare a fenomenelor şi permite alegerea corectă a metodologiei de calcul a indicatorilor statistici.

În tabele, serii statistice şi grafice se pot întâlni fie indicatori statistici absoluţi (primari), fie indicatori derivaţi. Deci, prezentarea şi reprezentarea datelor statistice se face în trei forme:

- tabele statistice;

- serii statistice;

- reprezentări grafice.

Tabele statistice

Una dintre cele mai adecvate modalităţi de prezentare a datelor statistice o reprezintă forma tabelară, deoarece ea permite caracterizarea structurii colectivităţii (populaţiei) investigate, a legăturilor dintre grupele sale tipice etc.

Tabelele statistice (TS) reprezintă o formă de sistematizare a unui ansamblu de ralaţii cantitative despre fenomenele studiate, folosind o reţea de linii paralele, orizontale şi verticale în care se înscriu indicatorii obţinuţi prin prelucrare. Ele se pot folosi în dublu scop:

- pentru prezentarea rezultatelor cercetării în cadrul analizei indicatorilor absoluţi şi derivaţi care s-au obţinut în diferite faze ale prelucrării datelor statistice;

- pentru sistematizarea datelor statistice în vederea aplicării procedeelor de calcul ale indicatorilor derivaţi.

Oricare ar fi destinaţia tabelelor statistice, ele trebuie să fie întocmite după anumite principii, respectând unele reguli de conţinut şi formă, din care amintim pe cele principale, astfel:

- elementele tabelului statistic;

- felurile (tipurile) tabelelor statistice;

- reguli de întocmire şi interpretare a tabelelor statistice.

Elementele tabelului statistic

Elementele de conţinut ale unui tabel statistic se referă la subiectul tabelului (colectivitatea la care se referă) şi la predicatul tabelului (sistemul de caracteristici pentru care s-a făcut centralizarea datelor statistice).

Elementele ce ţin de forma unui tabel statistic se regăsesc, în principal, în macheta tabelului, formată la rândul său din: titlul general al tabelului, titlurile interioare şi reţeaua de rânduri şi coloane (intervalul dintre două linii orinzontale se numeşte rând, iar cel cuprins între două linii verticale formează o coloană). Întretăierea dintre rânduri şi coloane formează rubricile tabelului în care se înscriu valorile numerice ale indicatorilor.

Titlul general se trece în partea de sus a tabelului, iar titlurile inferioare se referă la elementele componente ale subiectului (şi se trec în capetele rândurilor) sau ale predicatului (şi se trec în capetele coloanelor). În subsolul tabelelor se trec notele explicative şi alte aspecte legate de sursa de informaţie, procedeul de culegere şi prelucrare a datelor prezentate etc.