Metode de Stimulare a Creativității Personalului

I. INTRODUCERE

Obţinerea unor rezultate calitative superioare în activitatea economică şi socială impune utilizarea optimă a tuturor resurselor. Între acestea omul este: componenta hotărâtoare, calitatea lui influenţând decisiv rezultatele activităţii unităţilor economice.

Societatea umană depinde de cunoaştere, de gândire creativă şi de inovare, de tehnologiile în continuă perfecţionare. „Viitorul nu este automat, ci creativ”. Toate funcţiile conducerii se realizează prin oameni, succesul sau eşecul activităţii de conducere depinzând de însuşirea artei de a munci cu oamenii.

Parcurgem în prezent o etapă de dezvoltare a societăţii umane în care, un accent deosebit se pune pe găsirea unor soluţii cu un ridicat grad de noutate care imediat este însoţit de obţinerea unei eficiente maxime.

Fiecare reuşită profesională, a specialistului tehnic din industrie, se bazează pe o idee creatoare, idee care, fie este o nouă aplicare a unei tehnologii, fie o modalitate de satisfacere a unor cerinţe recent identificate, sau a unor cerinţe mai vechi, dar printr-o nouă metodă fie că va conduce la fabricarea unui produs printr-o metodă diferită.

O întreprindere creativă care va pune în practică ideile noi, inovative, va avea întotdeauna succes.

Este de la sine înţeles faptul că nu putem planifica creativitatea într-o întreprindere, dar putem să o stimulăm.

Un manager creativ cunoaşte că în manifestarea sa, creativitatea poate fi obstrucţionată de bariere sau obstacole.

Ca urmare, managerul trebuie să cunoască ce factori şi fenomene stimulează creativitatea angajaţilor săi.

II. ROLUL CREATIVITÃŢII ŞI APLICAREA EI ÎN INTREPRINDERE

Ce este creativitatea? Conceptul de creativitate poate fi denumit ca: un proces din care rezultă un lucru nou, acceptat ca util, bun de ceva sau satisfăcător, de către un grup semnificativ de oameni într-o perioadă oarecare de timp1.

Creativitatea este un proces abordat din perspectivele cerinţelor şi solicitărilor, din mediul intern şi extern la care contribuie pe de o parte studiile, iar pe de altă parte trebuinţa de actualizare a potenţialului creativ.

Creativitatea este necesară ori de câte ori trebuie inovat ori introdusă o schimbare originală într-o situaţie. Nevoia de a crea poate fi determinată de existenţa unei disfuncţionalităţi (există o problemă reală), dar şi de dorinţa de a progresa, de exemplu, fără a exista disfuncţionalităţi reale, pentru a întări poziţia în raport cu concurenţa, din spirit de competiţie.

Pentru a avea succes în munca zilnică cu subordonaţii, managerii/decidenţii trebuie să cunoască, să înţeleagă cât mai complet posibil procesul de motivare în cadrul organizaţional.

Treptat, stimularea creativităţii devine soluţia de rezolvare a crizelor, de implementare a schimbărilor, de răspuns la rămânerile în urmă ale unor ţări faţă de altele, ale unor întreprinderi faţă de altele.Pentru întreprindere sunt foarte importante inovaţiile în domeniul produselor şi tehnologiilor, dar nu trebuie deloc neglijate inovaţiile în alte departamente (sisteme informaţionale, structuri organizatorice, procedeedecizionale ş.a.). Pe plan mondial se manifestă tot mai accentuat tendinţa de proliferare a acestora din urmă, ceea ce va duce la optimizarea activităţilor în cadrul întreprinderilor.

Lansarea unui nou produs înaintea altora, găsirea celei mai ingenioase modalităţi de a evidenţia avantajele sale, dinamizarea echipelor de cercetare şi dezvoltare, mobilizarea forţelor de vânzare, iată obiectivele care au permis a demonstra rentabilitatea investiţiilor în domeniul creativităţii şi au permis practicienilor a-şi consacra energia cercetării metodologice.

Spunem pur şi simplu că modelul capetelor ce gândesc şi al membrilor care execută şi-a arătat limitele: întreprinderea, societatea de astăzi au nevoie de toate talentele, fără excepţie. Rămâne problema coordonării lor.

III. CLASIFICAREA TEHNICILOR DE STIMULARE

A CREATIVITÃŢII

Aproape de la începutul existenţei societăţii umane, superiorii (fie ei părinţi, preoţi, regi sau manageri) au folosit diferite metode de influenţare a motivării interne a subordonaţilor. Următoarele metode au fost folosite în acest sens de-a lungul timpului, deoarece se considera că sunt cele mai eficace:

Teama. Superiorii presupun că teama determină o schimbare a performanţelor. Dacă oamenii simt suficientă teamă, îşi vor modifica modul de a acţiona. Superiorii care folosesc această abordare tind să se angajeze în anumite acţiuni capabile să inducă sentimentul de teamă, cum ar fi periclitarea integrităţii corporale, pierderea statutului, modificarea percepţiei celorlalţi sau eventuale consecinţe externe. Dacă oamenii se tem suficient sau au o stare de discomfort, se estimează că vor acţiona în acord cu prevederile superiorilor pentru a elimina senzaţia de teamă.

Pedeapsa. Strâns legată de utilizarea temerilor este utilizare pedepsei. Oamenii se tem de multe lucruri care nu reprezintă de fapt pedepse (de exemplu, de fantome, de necunoscut, de înălţimi). Dar cei mai mulţi oameni se tem să nu fie pedepsiţi sau chiar să nu fie ameninţaţi cu pedeapsa. Oamenilor le pot fi aplicate pedepse fizice (de exemplu pălmuire sau lovire) sau pedepse psihologice (de exemplu respingerea din partea unei persoane sau a unui grup sau ratarea unei promovări sau a unei creşteri salariale). Superiorii care utilizează această strategie aplică pedepse până în momentul în care persoana respectivă îşi schimbă comportamentul sau ameninţă cu pedeapsa în situaţia în care individul nu se supune.