Metode Decizionale

Sistemul decizional reprezintă componenta cea mai activă a profesiunii manageriale, cu cel mai mare impact asupra activităţilor societăţii comerciale.

Decizia este un act raţional, de alegere a unei linii de acţiune, prin care se urmăreşte realizarea unor obiective, ţinând cont de resursele disponibile şi condiţiile concrete.

Fiecare dintre noi luam decizii care ne privesc activitatile zilnice, scoala, cariera, relatiile cu cei din jur.

O decizie este o alegere intre doua sau mai multe alternative.

In management, decizia are un rol extrem de important: permite desfasurarea eficienta a activitatii organizatiei in concordanta cu mediul in care aceasta functioneaza, stabilirea si realizarea obiectivelor prevazute.

Managerii iau decizii care privesc grupuri de personae sau chiar organizatia in ansamblul sau si antreneaza resurse insemnate. Efectul acestor decizii poate fi resimtit in present sau pe termen mai lung si uneori se rasfrange si asupra carierei celui care le adopta.

Decizia manageriala trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte de rationalitate:

- sa fie fundamentata stiintific, adica sa se bazeze pe folosirea unui instrumentar stiintific adecvat;

- sa fie imputernicita, adica sa fie adoptata de persoana care are sarcini in acest sens, care are cunostintele, calitatile si aptitudinile necesare fundamentarii respectivei decizii;

- sa fie clara, concisa si necontradictorie, adica sa permita o intelegere concreta a deciziei;

- sa fie oportuna, adica sa se incadreze in perioada optima de elaborare si operationalizare;

- sa fie eficienta, adica sa coreleze raportul dintre efectul obtinut si efortul facut;

- sa fie completa, adica sa cuprinda toate elementele necesare intelegerii complete si, mai ales, implementarii deciziei.

Cerintele de rationalitate nu se respecta intotdeauna in totalitate, ceea ce afecteaza calitatea deciziei.

Pentru management, prezinta interes cu prioritate decizia manageriala care poate fi definita ca acea decizie care are urmari nemijlocite asupra deciziilor, actiunilor si comportamentelor a cel putin unei alte persoane.

Principalele elemente care deosebesc decizia manageriala de cotidiana decizie personala sunt:

• Decizia manageriala, care implica intotdeauna cel putin doua persoane: managerul, cel care decide si una sau mai multe persoane, executanti sau cadre de conducere ce participa la aplicarea sau concretizarea deciziei. De aici rezulta o prima sursa de complexitate si dificultate superioara a deciziei manageriale in comparatie cu decizia personala.

• Decizia manageriala are influente directe la nivelul grupului, neafectand numai starea, comportamentul, actiunile si rezultatele unui singur individ. In conceperea si realizarea deciziei este necesar sa se aiba in vedere caracteristicile privind postul, interesele, pregatirea, motivarea, potentialul membrilor grupului respectiv.

În procesul de elaborare şi fundamentare a deciziilor este utilizată o gamă destul de largă de metode, de analiză şi de tehnici de luare a deciziilor. Apelul la o metodă sau alta este determinat de complexitatea problemei sau problemelor ce trebuie rezolvate, de noutatea problemei, de timpul aflat la dispoziţia decidentului, de gradul de pregătire a decidentului etc.

Se cunosc şi se utilizează mai multe categorii de metode: metode tradiţionale, metode comparative şi metode de optimizare.

Metodele tradiţionale vizează un ansamblu de procedee utilizate de decidenţii individuali. Elementul predominant în fundamentarea deciziilor este calitatea şi personalitatea decidentului. În această situaţie, un rol esenţial îl au : intuiţia, experienţa acumulată, imaginaţia, bunul simţ etc. La acestea, dacă se adaugă şi o bună documentare şi informare, ce accentuează conţinutul ştiinţific al deciziei.

Metodele comparative sunt utilizate în fundamentarea unor decizii, având la bază principiul continuităţii fenomenelor. Acestea constau în confruntarea unor elemente (indicatori) reieşite din calcul, cu elemente trecute, respectiv cu elemente poststabilite, cuprinse în planuri, programe etc. Aceste metode cunosc o arie largă de utilizare, mai ales în sfera deciziilor tactice.

Metodele de optimizare au ca obiectiv obţinerea optimului economic. Drept urmare, ele se bazează pe instrumentul matematic, pe modelarea economică.

Elaborarea unei decizii raţionale necesită prognosticarea performanţelor aşteptate, iar modelele asigură mijlocul pentru aceasta, utilizarea lor constituind o metodă ştiinţifică de fundamentare a deciziilor. Utilizarea modelării matematice face să crească încrederea în alternativele adoptate. De asemenea, folosirea metodelor matematice a facilitat posibilitatea optimizării deciziilor multicriteriale.

După cum se ştie, procesul decizional în întreprinderea modernă este un proces creativ, de elaborare de idei noi şi valoroase. Pentru aceasta cadrele de conducere trebuie să caute noi metode sau moduri de abordare a problemelor şi în acelaşi timp, să întreprindă acţiuni în vederea folosirii metodelor creative, pentru impulsionarea creativităţii. Aceste metode sunt larg folosite în procesul decizional; ele valorifică potenţialul creator al salariaţilor unei întreprinderi, sunt uşor de aplicat şi pot fi utilizate în cazul tuturor tipurilor de decizii.

Extinderea utilizării metodelor moderne în procesul decizional se datoreşte, pe de-o parte, preciziei care este cerută acestui proces, iar pe de altă parte utilizării echipamentelor automatizate a calculatoarelor electronice, care cer metode adecvate de lucru.