Motivarea Angajaților în Management

Cap.I. Introducere

Pentru a putea vorbi despre management mai întâi ar trebui sa definim acest termen. Termenul de management provine din limba engleza si are doua semnificatii: pe de o parte reprezinta stiinta conducerii organizatiilor socio-economice, iar pe de alta parte reprezinta conducerea stiintifica a acestor organizatii.

Ca stiinta, managementul se constituie din cunostinte, metode, concepte, principii, tehnici, prin care se explica fenomenele si procesele ce se produc în conducerea organizatiilor. Managementul este si o arta, constând în maiestria managerului, de a alinia si aplica relatiile vietii economico-sociale si a diferitelor situatii care se ivesc, cunostiintele si aptitudinile sale, pentru a obtinerezultate cât mai bune în conditii de eficienta maxima.

Din punct de vedere cibernetic, managementul reprezinta autoorganizarea si autoconducerea entitatilor ce include operatori umani specializati ce se afla în competitie într-un si/sau mai multe medii externe.

Managementul are un caracter universal, putându-se aplica oricarui tip de organizatie: privata, publica, sociala, militara, culturala, etc. Cea mai dezvoltata si importanta componenta a managementului o constituie managementul firmei. Managementul firmei este procesul de studiere, coordonare, conducere si planificare a activitatilor specifice firmei, de concepere de noi sisteme, metode si tehnici de conducere, de natura sa asigure ridicarea eficientei, si cresterea gradului de competitivitate a acesteia.

Stiinta managementului se ocupa cu studiul proceselor de conducere, prevedere ( anticipare ), organizare, antrenare si control a resurselor în vederea atingerii scopurilor organizatiei.

De toata activitatea manageriala desfasurata într-o firma se ocupa managerul. Acesta este un specialist în domeniul managementului, de înalta pregatire, multidisciplinara, conducator de unitate care, pe baza Consiliului de administratie si ale propietarului si, în interesul firmei, ia decizii privind activitatea economica a firmei, folosindu-se în acest scop, de tehnicile si metodele de management. Managerii exercita atributii si sarcini care priverc intregul ciclu de conducere, activitate generala a intreprinderii, deciziile sale infuentând direct actiunile si comportamentele angajatiilor.

Activitatea în care managerul are o implicare majora este managementul resurselor umane. Managementul resurselor umane este componenta de baza a managementului organizatoric care vizeaza în esenta îmbunatatirea continua a performantelor acestora, fiind conditionat de motivatia, educatia, competenta profesionala si experienta resurselor umane. Managementul resurselor umane implica rezolvarea unor probleme specifice în cadrul firmelor, cum ar fi: probleme ale angajatiilor, probleme ale clientilor, probleme ale furnizorilor, probleme ale actionarilor si probleme sociale. Managementul resurselor umane presupune cinci activitati: planificare, proiectare, asigurare, motivare si evaluare.

În continuare ne vom axa doar pe una din cele cinci activitati ale managementului resurselor umane, motivatia.

Cap. II. Motivarea angajatilor în management

II.1. Generalitati

Motivarea este problema numarul unu cu care se confrunta astazi mediul economic.

Pentru a întelege motivarea, managerii trebuie întâi sa înteleaga motivele pentru care indivizii se comporta într-un anume fel si pentru care au anumite reactii în situatii amenintatoare sau prin care se încearca influentarea. Motivarea este un proces intern, iar nu un imperativ care poate fi impus din exterior.

Angajatii de astazi, nu mai sunt interesati sa lucreze ore suplimentare, sa fie punctuali, sunt lipsiti de personalitate. Vechea credinta era ca daca platesti oamenii în mod corespunzator, ei vor fi motivati. Totusi, astazi s-a dovedit ca oamenii nu lucreaza doar pentru bani ci pentru a fi satisfacuti de ceea ce fac. Motivarea este o parte importanta a procesului de management.

Managerii trebuie sa înteleaga strategiile de motivare, modul în care acestea au succes sau esueaza pe baza modului în care reusesc sa influenteze motivatiile interne ale angajatilor. Teoriile nevoilor umane furnizeaza o privire de detaliu asupra a ceea ce înseamna motivarea. Dupa parerea lui Maslow, anumite nevoi interne sunt situate mai aproape de baza unei ierarhii personale decât altele, iar oamenii urmaresc satisfacerea unor nevoi de pe nivele mai ridicate doar în momentul satisfacerii nevoilor de baza. Prin urmare, managerii trebuie sa ofere cai catre împlinirea de sine, sau în caz contrar angajatii lor vor ramâne nemotivati.

Strategiile motivationale sunt împartite în doua categorii: influentarea directa si ajustarile situationale. Teoria motivationala a lui Herzberg este utila în întelegerea acestor din urma strategii; el afirma ca salariul si beneficiile au drept efect inducerea satisfactiei, iar nu a motivarii. Motivarea este legata de sentimente mai adânci de crestere si dezvoltare. Cresterea participarii poate ajuta la cresterea nivelului de motivare al angajatilor.

Managerii sunt în permanenta preocupati de modul în care îsi pot motiva (influenta) oamenii sa lucreze mai bine, plecându-se de la ideea ca un manager poate lua masuri care vor avea un efect asupra cantitatii si calitatii performantelor angajatilor. De exemplu, un manager poate fi preocupat de cum sa îsi determine angajatii sa produca mai mult, poate fi interesat sa determine o crestere a calitatii muncii lor, sau sa îi convinga sa petreaca mai putin timp recreându-se si mai mult timp gândindu-se la munca si la carierele lor.