Motivarea Personalului

Conform Dictionarului explictiv al limbii romane, motivatia reprezinta totalitatea motivelor sau mobilurilor (constiente sau nu) care determina pe cineva sa efectueze o anumita actiune sau sa tinda spre anumite scopuri.

Rezulta ca pe baza conduitei umane se afla întotdeuna un ansamblu de mobiluri care sustin realizarea anumitor actiuni si care sensibilizeaza diferit persoana la influentele externe, facand-o mai mult sau mai putin permeabila la ele. Astfel, una si aceeasi influenta produce efecte diferite la persoane diferite sau la aceeasi persoana în momente diferite ale existentei sale.

Un domeniu important al managementului resurselor umane îl reprezinta studiul relatiilor sociale într-o întreprindere. În acest sens se acrediteaza tot mai mult ideea conform careia pe de-o parte relatiile sociale reflecta locul pe care îl ocupa lucrarea în unitatea respectiva, iar pe de alta parte pentru a evalua nivelul acestor relatii trebuie sa se tina cont de urmatoarele elemente:

-motivarea si participarea lucratorilor

-stilul de comportament al conducatorilor

Conceptul de motivare are diferite sensuri dintre care retinem doua: sub aspect economic, reprezinta "ansamblul factorilor ce determina comportamentul unui agent economic" iar din punct de vedere psihologic constiituie "actiunea fortelor, constiente sau incostiente, care determina comportamentul(fara nici o consideratie morala).”

Prin participare se întelege "dreptul (lucratorilor) de a avea discutii libere, de a interveni in cadrul unei comunitati, respectand legea, regulamentul".

Pricipii ale succesului unor întreprinderi:

- sa ai gustul pentru actiune

- structuri lejere si proceduri simple

- clientul este "rege"

- personalul reprezinta esentialul

- favorizare si maximum de autonomie pentru spiritul de actiune si inovare

- existenta unei filozofii specifice fiecarei întreprinderi

- coexistenta supletei si a rigorii

- insistenta pe ceea ce "trebuie facut"

Functia de motivare are drept scop stimularea angajatilor în obtinerea de performante. Ea începe cu recunoasterea faptului ca indivizii sunt unici si ca tehnicile motivationale trebuie sa se adapteze la nevoile fiecarui individ. Cuprinde urmatoarele activitati: evaluarea performantelor, recompensarea angajatilor si analiza, proiectarea si reproiectarea posturilor.

Motivatia individuala este maxima atunci când subordonatul este constient de propria sa competenta si lucreaza în cadrul unei structuri care îi solicita si îi pune în valoare abilitatile.

Pentru a întelege motivarea, managerii trebuie întâi sa înteleaga motivele pentru care indivizii se comporta într-un anume fel si pentru care au anumite reactii în situatii amenintatoare sau prin care se încearca influentarea. Motivarea este un proces intern, iar nu un imperativ care poate fi impus din exterior.

Managerii trebuie sa înteleaga strategiile de motivare, modul în care acestea au succes sau esueaza pe baza modului în care reusesc sa influenteze motivatiile interne ale angajatilor. Teoriile nevoilor umane furnizeaza o privire de detaliu asupra a ceea ce înseamna motivarea. Dupa parerea lui Maslow, anumite nevoi interne sunt situate mai aproape de baza unei ierarhii personale decât altele, iar oamenii urmaresc satisfacerea unor nevoi de pe nivele mai ridicate doar în momentul satisfacerii nevoilor de baza. Prin urmare, managerii trebuie sa ofere cai catre împlinirea de sine, sau în caz contrar angajatii lor vor ramâne nemotivati.

Strategiile motivationale sunt împartite în doua categorii: influentarea directa si ajustarile situationale. Teoria motivationala a lui Herzberg este utila în întelegerea acestor din urma strategii; el afirma ca salariul si beneficiile au drept efect inducerea satisfactiei, iar nu a motivarii. Motivarea este legata de sentimente mai adânci de crestere si dezvoltare. Cresterea participarii poate ajuta la cresterea nivelului de motivare al angajatilor.

Managerii sunt în permanenta preocupati de modul în care îsi pot motiva (influenta) oamenii sa lucreze mai bine, plecându-se de la ideea ca un manager poate lua masuri care vor avea un efect asupra cantitatii si calitatii performantelor angajatilor. De exemplu, un manager poate fi preocupat de cum sa îsi determine angajatii sa produca mai mult, poate fi interesat sa determine o crestere a calitatii muncii lor, sau sa îi convinga sa petreaca mai putin timp recreându-se si mai mult timp gândindu-se la munca si la carierele lor.

Puterea de a-si schimba comportamentul apartine persoanei al carui comportament încearca sa îl modifice conducerea; motivarea este deci un proces care se desfasoara în interiorul unei persoane. Problema managerului este sa gaseasca o strategie prin care sa intre în contact cu starea interioara a angajatului, determinându-l sa fie motivat, sa actioneze sub impulsul propriilor sentimente. Desi managerii se întreba adesea cum pot motiva pe cineva, nu ei sunt cei care îi motiveaza pe subalterni. Oamenii sunt motivati sau demotivati în functie de starea lor interioara. În încercarea managerilor de a influenta aceasta stare interioara, cea mai potrivita abordare este aceea de a încerca sa influenteze motivarea oamenilor.Pentru a functiona si a fi viabile într-o lume competitiva, organizatiile trebuie sa îsi motiveze oamenii sa faca urmatoarele lucruri:

1. Sa se alature organizatiei si sa ramâna în ea.

2. Sa îndeplineasca sarcinile pentru care au fost angajati.

3. Sa adopte un comportament creativ, spontan si inovativ.

Daca toate organizatiile dintr-un domeniu au tehnologii similare, beneficiaza de un avantaj organizatia care rezolva cel mai bine problema motivarii. Daca angajatii de pe toate nivelele sunt motivati sa ramâna în cadrul organizatiei, sa îsi faca treaba la cel mai înalt nivel de eficacitate posibil si sa încerce sa faca lucrurile mai bine, organizatia respectiva este eficace într-o mai mare masura decât cele în care performantele sunt sub standard si în care nimeni nu încearca sa inoveze sau sa gaseasca modalitati de crestere a nivelului de performante.