Motivarea Personalului

Care este factorul care intervine si care face ca un muncitor sa munceasca mai bine decât altul, în aceleasi conditii de munca? Ce anume face ca un altul sa fie nemultumit de rezultatele muncii lui? Raspunsul este unul singur: motivarea

Motivarea personalului este foarte importanta deoarece cu ajutorul ei angajatii pot fi determinati sa se implice în activitatea întreprinderii la nivelul maxim al posibilitatilor lor.

Realizarea obiectivelor organizatiei este imposibila în absenta participarii oamenilor. Raspunsul la întrebarea „ce îi determina pe oameni sa munceasca?” pare relativ simplu: nevoile. Mai complicat este sa descifram ce nevoi are personalul unei organizatii, în ce ordine se cer a fi satisfacute, cu ce mijloace, care sunt efectele din punct de vedere al organizatiei si al individului. Sarcina managerului este de a identifica si activa motivele salariatilor, de a le dirija catre o munca performanta, utilizând stimulente adecvate.

Rolul motivatiei nu este doar acela de a-i face pe oameni sa munceasca, ci de a-i face sa munceasca bine, de a-i determina sa-si utilizeze integral resursele fizice si intelectuale. Acolo unde exista motivatie, exista productivitate si performanta, iar oamenii sunt multumiti. Cu alte cuvinte, toata lumea câstiga.

Motivatia reprezinta din punct de vedere psihologic „ansamblul trasaturilor de necesitate ce se cer satisfacute si care îl împing, îl instiga si îl determina pe individ sa si le satisfaca”.

Ea reprezinta o componenta majora a managementului si un subiect frecvent tratat în literatura de specialitate, înregistrând o mare varietate de abordari. Se deosebesc cu precadere doua acceptiuni majore ale motivarii:

- motivarea în sens restrâns: consta în corelarea necesitatilor, aspiratiilor si intereselor personalului din cadrul organizatiei cu realizarea obiectivelor si exercitarea sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor atribuite în cadrul organizatiei;

- motivarea în sens larg: rezida în ansamblul de decizii si actiuni prin care se determina stakeholderii firmei sa contribuie direct si indirect la realizarea de functionalitati si performante de ansamblu superioare, pe baza corelarii intereselor acestora în abordarea si realizarea obiectivelor organizatiei si ale subsistemelor sale. Caracteristica esentiala a acestei abordari o constituie axarea asupra stakeholderilor, adica asupra acelor persoane, categorii de personal si organisme care au interese majore în desfasurarea si performantele firmei. Principalii stakeholderi care se au în vedere sunt: proprietarii, clientii, managerii, salariatii, sindicatul, furnizorii, banca, administratia locala sau centrala, comunitatea locala etc.

Factori care cresc motivarea angajatilor

Factorii motivatori cuprind acele elemente care determina o persoana sa realizeze anumite actiuni sau sa adopte anumite atitudini.

Principalii factori motivatori sunt:

- salariul potential bun;

- un pachet atractiv de beneficii (facilitarea unor împrumuturi, calatorii în strainatate etc.);

- atractivitatea muncii prestate;

- autoritatea, responsabilitatea si autonomia pe post;

- recunoasterea de catre conducerea organizatiei si de catre colegi a succeselor în munca;

- dezvoltarea profesionala.

Acesti factori difera de la un angajat la altul si de la un moment la

altul. De obicei, ceea ce a motivat în trecut un angajat nu îl mai motiveaza în prezent.

Teorii motivationale

1. Abraham Maslow

Conform acestei teorii, indivizii sunt motivati de nevoile de rang inferior pâna în momentul în care acestea sunt satisfacute, dupa care acestea înceteaza sa mai motiveze si începe sa se manifeste tendinta spre nevoile de rang superior.

Autodepasirea

Nevoia de

cunoastere

Nevoi de

apartenenta

Nevoi de securitate

Nevoi fiziologice Fig. 1. Piramida nevoilor

dupa Maslow

2. F.W. Herzberg

Conceptul Herzberg se concentreaza pe influenta satisfactiei în munca asupra motivatiei. Potrivit acestui concept exista doua categorii de factori care influenteaza motivatia: factori ce aduc satisfactia, adica motivatori si factori care genereaza insatisfactii, numiti factori de igiena.

Factorii de igiena:

- politicile si administrarea întreprinderii;

- supravegherea;

- relatiile cu colegii;

- conditiile de munca;

- salariul;

- securitatea postului.

Factori de motivare:

- realizarile;

- recunoasterea;

- munca însasi;

- responsabilitatea;

- avansarea;