Organizarea procesului de producție

I.Procesul de producţie

În funcţie de conţinut, organizarea are două forme principale:

a. Organizarea procesuală.

b. Organizarea structurală.

c. Organizarea ştiinţifică.

a.Ca obiect managerial organizarea procesuală constă în descompunerea proceselor de muncă în elemente, adica în timpi, operaţii, mişcări, însoţite de analiza acestora în vederea regrupării lor. Deci organizarea procesuală constă în stabilirea principalelor categorii de muncă, a proceselor necesare realizării obiectivelor firmei. Rezultatul organizării procesuale este delimitarea şi definirea funcţiunilor întreprinderii precum şi componentelor acestora, respectiv: activităţi, atribuţii şi sarcini.

Funcţiunea este ansamblul activităţilor omogene realizate de angajaţi de o anumită specialitate cu utilizarea unor metode şi tehnici specifice în scopul realizării obiectivelor derivate de gradul I. Într-o întreprindere de producţie avem următoarele funcţiuni:

1. F. de cercetare-dezvoltare – activităţile întreprinderii prin care se concepe şi se implementează PTŞ – 3 activităţi principale: previziune, concepţie tehnică, organizare

2. F. comercială – procesele de cunoaştere a cererii şi ofertei pieţei, de procurare a materiei prime, utilajului, echipamentelor necesare desfăşurării producerii firmei şi de vânzare a produselor şi serviciilor acesteia. (activităţi – aprovizionarea tehnico-materială, vânzare, marketing).

3. F. de producţie – procesele de muncă prin care se transformă obiectele muncii în produse finite şi servicii şi se creează condiţii bune de fabricaţie. (activităţi – programarea şi lansarea producţiei; fabricaţia; control tehnic de calitate; întreţinerea şi repararea utilajului; producţia auxiliară)

4. F. financiar-contabilă – ansamblul activităţilor prin care se asigură resursele financiare necesare atingerii obiectivelor firmei, precum şi evidenţa valorică a mişcării patrimoniului. (activităţi – financiară, contabilă, control financiar de gestiune)

5. F. de personal Succesiunea funcţiunilor în întreprinderea modernă:

Funcţiunea e compusă din activităţi. Activitatea este ansamblul de atribuţii omogene angajaţilor de o specialitate dintr-un domeniu mai restrîns în vederea realizării obiectivelor derivate de gradul II.

În cadrul activităţilor sînt grupate atribuţiile. Ele reprezintă ansamblul sarcinilor precis conturate care se execută periodic ori continuu de angajaţi cu cunoştinţe specifice unui domeniu restrâns. Sarcina la rîndul ei poate fi împărţită în operaţii şi mişcări.

Ex. Funcţiunea comercială este compusă din activitatea de marketing, aprovizionare, vânzare. În activitatea de aprovizionare deosebim atribuţia de elaborare a contractelor

b.Organizarea structurală constă în gruparea funcţiilor, activităţilor, atribuţiilor şi sarcinilor în funcţie de anumite criterii şi repartizarea acestora în scopul realizării lor în subdiviziuni organizatorice pe grupuri de angajaţi. Rezultatul organizării structurale reprezintă serviciile, secţiile, birourile, adică structura organizatorică a întreprinderii. Structura organizatorică este ansamblul personalului, subdiviziunilor organizatorice şi relaţiilor dintre ele.

În cadrul structurii organizatorice deosebim structura managerială( de conducere) şi structura de producţie. Str. de conducere reuneşte ansamblul persoanelor compartimentelor şi relaţiilor dintre ele care asigură desfăşurarea proceselor manageriale şi de execuţie. Str. de producţie este alcătuită din ansamblul persoanelor, compartimentelor şi relaţiilor prin care se asigură realizarea directă a produselor şi serviciilor.

Componentele de bază ale structurii organizatorice sunt:

1. postul.

2. funcţia.

3. compartimentul.

4. nivelul ierarhic.

5. sfera de autoritate.

6. relaţiile organizatorice.

c.Organizarea stiintifica a productiei si muncii se poate defeni ca reprezentand totalitatea activitatilor, masurilor, metodelor, tehnicilor sau a mijloacelor adoptate de o anumita colectivitate, stabilita pe baza de studii si calcule tehnico – economice care sa tina seama de dezvoltarea tehnologica in scopul combinarii optime a mijloacelor de munca, a obiectului muncii si a fortei de munca, asigurand pe aceasta baza o eficienta maxima a folosirii lor.

Cuprinde:

a. organizarea productiei de baza a intreprinderii cu metode de organizare;

b. programarea si urmarirea operativa a productiei cu metode de programare;

c. organizarea pregatirilor tehnice a productiei;

d. capacitatea de productie si folosirea optima a acesteia;

e. organizarea miscarii si manipularii materiilor prime, a materialelor, semifabricatelor si produselor in cadrul intreprinderii;

f. organizarea activitatii de intretinere si reparare a utilajelor;

g. gospodarirea energetica;

h. aprovizionarea procesului de productie;

i. organizarea controlului tehnic de calitate;

j. organizarea muncii.