Particularitățile modelului de management din Olanda

Introducere

Denumire oficială: Regatul Țărilor de Jos

Olanda se află în Europa de Vest, langă Marea Nordului. În partea de est se învecinează cu Germania, iar la sud de Olanda se află Belgia.

Conform Constituției, forma de guvernământ a Olandei este de monarhie constituțională. Puterea legislativă este exercitată de un parlament bicameral. Puterea executivă este exercitată de Consiliul de Miniștri, condus de un prim-ministru numit de suveran.

Șeful statului: Regele Willem-Alexander, din 30 aprilie 2013.

Limba oficială: neerlandeza, frizona (doar în provincia Frizia, din nordul țării). În teritoriile din Caraibe limba vorbită cea mai răspândită este papiamentu, un dialect creol derivat din limbile iberice. În Aruba, pe lângă neerlandeză și papiamentu, au statut oficial engleza și spaniola.

Orașe principale: Amsterdam (capitală), Haga (sediul administrației centrale, al misiunilor diplomatice și a numeroase organizații internaționale), Rotterdam, Utrecht. Acestea formează Randstad, zona cea mai urbanizată a Olandei.

Structură teritorială: Din 10 octombrie 2010, după 5 ani de reformă constituțională a Antilelor Olandeze, noua structură teritorială a Regatului Țărilor de Jos cuprinde 4 „entități”:

- Olanda de pe continentul european,

- „Olanda din Caraibe” - insulele Bonaire,

- Sint Eustatius,

- Saba („BES”), ca municipalități cu statut special,

- insulele Aruba, Curaçao și St. Maarten, ca teritorii autonome.

Principalii indicatori ce oferă o imagine despre Olanda în UE sunt:

- număr de locuitori: 17,53 milioane (2021)

- suprafața: 41.800 km² din care suprafața uscatului este de 33.500 km², o densitate de 523 loc/ km².

- PIB: 1,018 trilioane USD (2021)

- PIB pe locuitor : 60,461 USD (2021- locul 11)

- Speranța de viață: media 80,7 ani

- Alocarea PIB pentru sănătate: 7,3%

- Rata inflatiei: 12% (2022)

- Rata somajului: 3,6%

CAP. I. Dimensinile culturale, socio -umane specifice Olandei

I.a) Cultura organizațională în procesul managerial:

I.a.1. Obiceiuri, tradiții, apartenența socială a Olandei

O sărbătoare tradițională în Olanda este Sint Nicolaas sau Sinterklaas. Se sărbătorește în seara dinaintea zilei de naștere a lui Sinterklaas pe 5 decembrie, în special în familiile cu copii mici. Sinterklaas are un companion cunoscut sub numele de Zwarte Piet, care în ultimii ani a fost supus controlului în lumina acuzațiilor de caricaturi rasiste. În Statele Unite figura originală a olandezilor Sinterklaas a fuzionat cu Moș Crăciun.

În Olanda, aducerea de cadouri la Crăciun a câștigat și în ultimele decenii o oarecare popularitate, deși Sinterklaas este mult mai popular.

Sărbătoarea națională este pe 27 aprilie cu Ziua Regelui (Koningsdag) în cinstea zilei de naștere a Regelui William Alexander care este pe tron. Aceasta a început să fie sărbătorită în 1885 în data de 31 august, din 2014 data s-a schimbat pentru 27 aprilie. Este o petrecere care reunește pe stradă toți olandezii. Olandezii vin îmbrăcați în portocaliu, care este culoarea monarhiei.

O tradiție larg răspândită este aceea de a sluji beschuit met muisjes când oamenii vin să viziteze un nou-născut și mama acestuia. Beschuit este un tip de biscuiți olandezi, muisjes sunt pudrate cu zahar, anason și semințe. Albastru muisjes sunt folosite pentru un băiețel și roz muisjes sunt folosite pentru o fetiță.

Mai multe tradiții regionale includ sărbătoarea de Paște sau sărbătoarea de Sint Maarten în seara zilei de 11 noiembrie când copiii merg ușă în ușă cu lampioane și lumânări și cântă cântece în schimbul unei delicii. Această sărbătoare marchează începutul perioadei întunecate de dinaintea Crăciunului și a zilelor lungi de iarnă.

Același lucru se întâmplă pe 6 ianuarie cu Epifanie în unele zone cu catolici din Olanda. În trecut, se foloseau felinare făcute în casă.

Olanda este faimoasă pentru realizările sale în domeniul artelor, astfel a făcut cunoscuți artiști faimoși ca: Rembrandt, Van Gogh, Mondriaan, Appel (pictori) și Berlage, Koolhaas și Rietveld (arhitect). Există sute de muzee remarcabile, expoziții și festivaluri iar artiști promițători din întreagă lume, vin să muncească sau să studieze în Olanda.

Olandezii sunt rezervați și vorbesc rar cu străinii. De asemenea, ei așteaptă adesea contactul ocular să înceapă să vorbească.

Casele olandezilor nu au perdele, pentru că ideologia calvinistă aflată la baza moralei lor spune că trebuie să arăți întregii comunitati că nu ai nimic de ascuns.

Olandezii minimizează, de asemenea, afișarea ostentativă a diferențelor de statut și de avere.

Statisticile arată că în Olanda există peste 18 milioane de biciclete, acestea depășind numărul locuitorilor.

În Olanda, există peste 1.000 de mori de vânt încă din 1850, acestea au fost folosite în mod tradițional într-o varietate de scopuri, de la irigare câmpurilor la măcinarea grâului, doar câteva dintre acestea mai funcționează în scop comercial. Zona Kinderdijk a fost declarată patrimoniu mondial UNESCO și adăpostește 19 mori de vânt tradiționale.

Aproape 80% din bulbii de flori din lume provin din Olanda, majoritatea fiind lalele, ceea ce face din această țară cel mai mare exportator de lalele din lume. Toate soiurile de lalele noi sunt înregistrate de către Koninklijke Algemeene Vereeniging voor Bloembollencultuur (KAVB), care listează peste 8.000 de tipuri. Aceste flori nu sunt originare din Olanda, au fost importate din Turcia în secolul al XVI-lea. În anii 1630, „mania lalelor” a cuprins țara și a făcut ca prețurile să crească până când bulbii costau la fel de mult precum o casă, iar asta a atras un număr mare de fermieri să își schimbe culturile. Când industria s-a prăbușit brusc, aceștia au căzut în sărăcie. În ultima iarnă a celui de Al Doilea Război Mondial, olandezii au descoperit că bulbii de lalea pot fi și o sursă de hrană. Acum, în fiecare a treia sâmbătă din ianuarie, olandezii sărbătoresc Ziua Națională a lalelelor, începutul oficial al sezonului acestor flori, marcat cu festivaluri de cules flori.

Unul dintre cele mai importante exporturi ale economiei olandeze este berea, statisticile arată că se află pe locul doi pe plan mondial, fiind depășită de către producătorii mexicani în 2010.

Este a doua țară, după SUA, în ceea ce privește exporturile de alimente din lume, are cu siguranță ceva de surprins și de încântat papilele gustative ale celor mai severi gurmanzi.