Pedagogia managementului învățământului

Interdisciplinalitatea pedagogica reprezinta ansamblul relatiilor si interactiunilor dintre diferitele continuturi si mesaje angajate la nivelul unui demers didactic, educativ cu finalitate relevanta in planul formarii, dezvoltarii personalitatii elevului.  (Sorin Cristea, 2000, p.198)

Din aceasta definitie de dictionar, rezulta ca interdisciplinaritatea se bazeaza pe:

- Relatii intre diferite continuturi;

- Mesaje angajate la nivel de demers didactic;

- Finalitatea in formarea, dezvoltarea personalitatii elevului.

Inseamna ca interdisciplinaritatea ar avea urmatoarele strategii de aplicare

didactica:la nivel de continuturi informationale, la nivel de strategii didactice (metodologie) precum si la nivel de capacitati asteptate a fii realizate la nivelul elevilor. Asa ca modelul invatarii interdisciplinare presupune un tip de abordare a educatiei care orienteaza activitatea de invatare a elevului in directia dobandirii simultane a unor cunostinte-capacitatii  atitudini comune sau/si complementare mai multor materii scolare. (Sorin Cristea, 2000, p.198). Se poate intelege de aici ca interdisciplinaritatea este o provocare noua, de depasire a unei strategii traditionale, gratie careia elevii invatau succesiv si paralel diferite componente ale aceleiasi discipline scolare. Proiectarea curriculara vizeaza invatarea integrata a cunostintelor care ating experienta de viata a elevului, de natura intelectuala, comunicativa, sociala, morala, tehnologica, estetica si fizica. Cand insa vorbim de proiectare curriculara, Curriculum  ul National in general si Programa de limba si literatura romana propun organizarea strategiei si a viziunii de invatare pornind de la obiectivele educationale. Daca obiectivele educationale sunt concepute in spirit interdisciplinar, atunci invatarea angajeaza alte 3 concepte: intradisciplinaritatea, intredisciplinaritatea si pluridisciplinaritatea. O arie curriculara grupeaza discipline didactice inrudite, iar Planul  cadru pentru clasele I-IV cuprinde sapte arii curriculare:

- Limba si comunicare (limba si literatura romana, limba moderna, limba materna);

- Matematica si Stiinte ale naturii (matematica, fizica, chimie, biologie, stiinte ale naturii);

- Om si societate (educatie civica, istorie, geografie, religie);

- Arte (educatie muzicala, educatie plastica);

- Educatie fizica si sport (educatia fizica);

- Tehnologii (abilitati practice, educatie tehnologica);

- Consiliere si orientare.

Acest lucru determina institutorul sa-si conceapa in alt mod invatarea limbii si literaturii romane, cautatnd corelatii cu celelalte discipline scolare. Exista in invatatamantul primar traditii interdisciplinare, iar limba si literatura romana se preteaza la asemenaea corelatii. Textele literare sunt de inspiratie istorica, geografica descriere de natura, din domeniul muzicii, al artei, stiintelor, etc&

De aceasta data, proiectarea curriculara interdisciplinara a obiectivelor atrage dupa sine o strategie interdisciplinara.

Dupa cum spuneam anterior, utilizand definirea conceptului deinterdisciplinaritate inregistrat in dictionar (Dictionar de pedagogie, 2000) interdisciplinaritatea, ca model de invatare in general, dar aplicabil si la clasele primare, vizeaza:

a) Complementaritatea obiectivelor educationale;

b) Formarea de aptitudini, gratie carora pentru sprijinul insusirii unor continuturi ale disciplinelor scolare se recurge la abilitati relevante ale altei discipline (cititul, scrisul, socotitul, observarea), etc&

c) Recurgerea la mijloace auxiliare de invatamant prin care se clarifica o serie de concepte, atitudini si abilitati ale unei alte discipline scolare.

d) Vizarea unor capacitati, prin formele de evaluare care descind dintr-o viziune integrata, din relatii reciproce ale unor continuturi, aptitudini si atitudini provenite din studiul invatarea domeniilor mai multor discipline scolare.