Cuprins
- CAPITOLUL I 1
- 1.1. Obiectul şi importanţa activităţii de transport 1
- 1.2. Rolul transporturilor în societate - Particularităţi 1
- 1.3. Clasificarea transporturilor: 2
- CAPITOLUL II 4
- 2.1. Cererea de transport 4
- 2.2. Oferta de transport – Raportul cerere – oferta 4
- CAPITOLUL III 5
- 3.1. Perspective ale transportului – Reţeaua transeuropeană de transport la orizontul anului 2020 5
- CAPITOLUL IV 8
- CONCLUZII PRIVIND PIAŢA SERVICIILOR DE TRANSPORT 8
- BIBLIOGRAFIE 9
- CUPRINS 10
Extras din referat
CAPITOLUL I
1.1. Obiectul şi importanţa activităţii de transport
Transporturile reprezintă sistemul circulator al întregii planete şi în acelaşi timp, al fiecărei ţări în parte, având implicaţii profunde în domeniul producţiei materiale şi al schimbului. Obiectul activităţii de transport constă în deplasarea în spaţiu de mărfuri, bunuri şi persoane, fiind un mijloc de realizare a multitudinii de interese practice, cu efecte economico - sociale diverse.
Transporturile reprezintă un sistem dinamic si raţional care a cunoscut o permanentă dezvoltare cantitativă, calitativă şi structurală, ţinând pasul cu dezvoltarea producţiei, a ştiinţei şi tehnicii, contribuind nemijlocit la dezvoltarea forţelor de producţie, la creşterea economică pe plan mondial.
Transporturile ajută la valorificarea tuturor zonelor geografice; ele fac legătura între agricultură şi industrie, contribuie la dezvoltarea diviziunii sociale a muncii.
Activitatea de transport este o ramură distinctă a producţiei materiale, a activităţii economice în general, cu caracteristici proprii.
1.2. Rolul transporturilor în societate - Particularităţi
Transportul reprezintă una dintre cele mai importante ramuri ale economiei naţionale. În România transporturile, alături de depozitare şi comunicaţii, reprezintă aproape 10% din PIB.
Dezvoltarea transporturilor, apariţia de noi mijloace de transport perfecţionate şi specializate a permis specializarea şi schimbul de activităţi, formarea pieţei naţionale şi a pieţei mondiale, dezvoltarea comerţului pe plan intern şi internaţional.
Pe lângă impactul asupra economiei unei ţări transporturile au şi implicaţii asupra aspectelor sociale ( turism, sănătate, învăţământ, cultură) şi politice.
Activităţile de transport, mai ales cele feroviare şi aeriene, sunt intensive în capital cerând investiţii masive, accesibile numai marilor corporaţii.
În acelaşi timp transporturile oferă mari posibilităţi de economii de scală, existând o proporţie mare a costurilor fixe care distribuite pe un număr mai mare de utilizatori determină reducerea costurilor unitare.
O caracteristică importantă a transporturilor este aceea că ele nu creează produse materiale ci servicii, adică efecte utile de deplasare în spaţiu a mărfurilor şi produselor.
Altă particularitate a transporturilor este faptul că serviciul creat în procesul de transport se consumă pe parcursul desfăşurării acestuia. La sfârşitul procesului de transport marfa se află în sfera circulaţiei şi nu a producţiei, urmând a intra în sfera consumului productiv sau neproductiv.
Asemenea tuturor serviciilor, serviciul de transport nu poate fi stocat. De aceea este necesară dezvoltarea şi organizarea solidă a bazei tehnico-materiale, creşterea vitezei tehnice şi comerciale a mijloacelor de transport, utilizarea deplină a capacităţii acestora şi eliminarea transporturilor în gol sau cu încărcătură parţială, astfel încât nevoile de transport ale societăţii să poată fi satisfăcute cu cheltuieli minime de muncă socială.
1.3. Clasificarea transporturilor:
În funcţie de obiectul lor, transporturile sunt:
- transporturi de persoane;
- transporturi de lucruri (mărfuri)
În funcţie de căile de transport pe care se realizează, transporturile sunt:
a) transporturi rutiere
b) transporturi feroviare
c) transporturi fluviale şi maritime
d) transporturi aeriene
e) transporturi prin conducte magistrale
Transporturile rutiere de persoane şi mărfuri sunt realizate de un număr mare de întreprinderi mici şi mijlocii, în majoritatea ţărilor tarifele fiind fixate în mod liber.
În ceea ce priveşte transportul rutier de mărfuri, autovehiculele se caracterizează printr-o mobilitate deosebită putând pătrunde în locuri unde alte mijloace de transport nu au accesibilitate. De asemenea se pot organiza transporturi directe de la furnizor şi până la beneficiarul mărfurilor din străinătate, evitându-se transbordările, precum şi livrările succesive, la termene stabilite, care-l scutesc pe beneficiar de a crea stocuri de siguranţă importante.
Transportul rutier reprezintă mijlocul de transport privilegiat şi pentru transportul de persoane, atât în interiorul localităţilor, cât şi la nivel naţional şi internaţional, datorită mobilităţii ridicate, accesibilităţii până în cele mai izolate regiuni, cât şi costurilor reduse în comparaţie cu alte mijloace de transport.
Transporturile feroviare de persoane şi mărfuri sunt, în cea mai mare parte, efectuate de întreprinderi foarte mari, naţionale, multe dintre ele apaţinând în întregime statului. Din punct de vedere al ofertei asistăm la o situaţie de monopol natural, în timp ce din punct de vedere al cererii, mai ales în privinţa transportului de persoane, vorbim de concurenţă puternică (foarte mulţi beneficiari cu cerinţe diferenţiate), ceea ce conduce la controlul tarifelor de către puterile publice.
Tarifele feroviare de mărfuri reprezintă instrumente de realizare a politicii economice a căilor ferate reglementând condiţiile de efectuare a transporturilor ferate pe teritoriul ţării respective.Ele exprimă cuantumul taxelor de transport şi a taxelor accesorii pe care căile ferate sunt îndreptăţite sa le încaseze pentru executarea transporturilor în trafic internaţional şi a unor prestaţii speciale la condiţiile prevăzute reprezentând interesele unui stat sau a unui grup de state.
Rolul tarifelor se manifestă în următoarele direcţii:
1. Reflectarea în mod justificat a cerinţelor legii valorii, asigurării rentabilităţii activitaţii de transport feroviar per total, dar în acelaşi timp pe produse în mod diferinţiat; stimularea raţionalizării transporturilor; stimularea folosirii capacităţii de transport (încărcare) a vagoanelor.
2. Reducerea staţionării mijloacelor de transport sub operaţiuni de încărcare-descărcare, respectiv folosirea vagoanelor la cât mai multe transporturi.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Piata Serviciilor de Transport.doc