Planificarea strategică a resurselor umane

Dacă managementul unei organizaţii se realizează prin planificare, organizare, conducere şi control, putem spune că planificarea, este funcţia de bază a managementului. Dacă planificarea este apreciată ca fiind funcţia de bază sau fundamentală a managementului, este pentru că prin toate acţiunile manageriale de organizare, conducere şi control se urmăreşte aducerea la îndeplinire a deciziilor planificării.

Pentru ca organizaţia să-şi îndeplinească obiectivele, şi să prospere în domeniul ei de activitate trebuie ca fiecare departament, fiecare angajat să ştie ce are de făcut, iar aceasta se obţine prin planificare.

În contextul actual, de accentuare a complexităţii şi dinamismului structurilor şi fenomenelor economico-sociale, principala preocupare a organizaţiilor trebuie să fie atît adaptarea cît mai rapidă la ritmul intens al schimbărilor, dar mai ales sporirea capacităţii de prevedere a acestora. Ca urmare, planificarea organizaţională constituie o necesitate vitală, iar planificarea resurselor umane trebuie privită ca o componentă majoră a sa, cu un impact deosebit asupra eficienţei organizaţiilor.

Datorită contribuţiei sale la realizarea obiectivelor organizaţionale, planificarea resurselor umane nu mai este abordată doar ca o activitate a funcţiunii de personal, ci ca o parte integrantă, inseparabilă a planificării organizaţionale, alături de celelalte componente ale procesului de planificare. De aceea, anticiparea sau prevederea necesităţilor viitoare de personal, în baza cărora se elaborează programele pentru asigurarea numărului şi structurii corespunzătoare de resurse umane, trebuie să fie în strînse raporturi de condiţionare cu planificarea strategică a organizaţiei.

2. Definirea planificării resurselor umane

Planificarea resurselor umane, denumită şi planificarea personalului sau planificarea forţei de muncă, are în literatura de specialitate mai multe definiţii, diferenţele dintre acestea reflectând, pe de o parte, unele aspecte formale de formulare mai sintetică sau mai detaliată, iar pe de altă parte, unele deosebiri de opinii în ceea ce priveste conţinutul şi obiectivele planificării resurselor umane, ca, de exemplu:

- procesul prin care organizaţiile anticipează sau prevăd necesităţile viitoare de resurse umane şi elaborează programele pentru asigurarea numărului şi categoriilor de angajaţi care sunt disponibili la momentul potrivit şi la locul potrivit;

- procesul continuu şi sistematic de analiză a necesarului de resurse umane ale unei organizaţii, proces supus condiţiilor de mediu aflate în permanentă schimbare, precum şi a politicilor de personal elaborate în concordanţă cu eficienţa pe termen lung a organizaţiei;

- cuprinde analiza forţei de muncă existente în cadrul organizaţiei, interpretarea previziunilor de dezvoltare a acesteia în raport cu cerinţele viitoare de forţă de muncă, definirea politicilor de dezvoltare a forţei de muncă existente şi de recrutare de noi angajaţi;

- procesul de determinare a numărului potrivit de oameni calificaţi pentru posturi potrivite la momentul potrivit;

- estimează cererea viitoare de angajaţi atât cantitativ, cât şi calitativ, compară cererea prevăzută cu forţa de muncă existentă şi determină deficitul sau excedentul (surplusul) de personal pe baza obiectivelor organizaţiei;

- descrie intenţiile de acţiune ale organizaţiei pentru a se asigura că există, la momentul potrivit şi locul potrivit, numărul de oameni necesari realizării obiectivelor prezente şi viitoare;

- procesul de analiză şi identificare a necesarului de personal pe profesii, calificări, vârstă şi sex;

- procesul de menţinere şi îmbunătăţire a capacităţii organizaţiilor de a îndeplini obiectivele prin elaborarea strategiilor care proiectează sporirea în prezent şi în viitor a contribuţiei forţei de muncă.

De asemenea, conform definiţiei dată de Ministerul Muncii al Marii Britanii „Planificarea resurselor umane este o strategie folosită pentru achiziţionarea, utilizarea, îmbunătăţirea şi păstrarea resurselor umane ale unei întreprinderi”, ceea ce înseamnă că planificarea resurselor umane este o activitate stretegică,care are ca scop asigurarea de personal pe termen lung.

Parcurgând şi analizând diferitele definiţii prezentate şi totodată existente în literatura de specialitate, se poate constata că acestea nu conţin elemente contradictorii, ci se completează reciproc, fiecare contribuind la circumscrierea conţinutului planificării resurselor umane.