Politologie - personalitatea totalitară ca homo ideologicus

Termenul de ideologie a cunoscut , de la crearea sa în urma cu doua secole si pâna astazi , interpretari diferite.Pentru Antoine Desttut de Tracy ,cel care îl propune în 1796, el trebuie sa desemneze o noua stiinta care sa se ocupe de geneza ideilor .Odata cu Napoleon ,termenul capata un sens peiorativ care se va pastra în multe dintre abordarile ulterioare ale ideologiei .Împaratul îi numea , cu o nuanta de dispret , pe Desttut de Tracy si pe altii care se opuneau ambitiilor sale imperiale,ideologii, lasând sa se înteleaga ca acestia vroiau sa substituie consideratii abstracte politicii reale.Începând de la el , notiunea de ideologie începe sa desemneze acele teorii abstracte si îndoielnice care se pretind fundamentale pe ratiune sau pe stiinta si care vizeaza sa propuna o anumita ordine sociala si sa orienteze actiunea politica.

Acest sens peiorativ va fi preluat de catre fondatorii marxismului care , la mijlocul sec. al XIX-lea , în Ideologia germana , vor fi defini ideologia ca o falsa constiinta. Pentru Marx si Engels , ideologia nu mai este o stiinta a ideilor ,ci un un ansamblu de teorii si de valori produse de catre subiectii sociali si care reflecta conditiile vietiilor materiale.Raporturile sociale le apar ca deformate în functiile de interesele lor ,determinate de pozitia pe care o ocupa în cadrul structurii sociale , de pozitia lor de clasa determinata la rândul ei, de pozitia în sistemul de productie .Ideologia are "o aparenta , realitate si o functie"(J-M.Denquin,).

Imaginea ideologiei ca "falsa constiinta", definirea ei pe baza criteriului adevarului si falsului ,fie ca este sau nu raportata la stiinta ,vor influenta multe dintre abordarile ulterioare ale ideologiei , fie în cadrul marxismului ,fie în afara lui.Marx surprinde faptul evident ca indivizii elaboreza teorii menite sa justifice situatia si conduitele lor .Pe de alta parte, el surpinde rolul ideologiei de a sustine si de a camufla raporturile de dominatie existente în societate , în cazul sau referirea facându-se la dominatia de clasa. Dezvoltarile ulterioare ale marxismului sunt departe de a fi concordante în ceea ce priveste aceasta problematica ,"Teoria ideologiei este unul dintre capitolele asupra carora traditia marxista apare ca cel mai putin unificata".( R. Boudon)

O adevarata ruptura în definirea ideologiei va fi produsa de catre Lenin, pentru care ideologiile sunt sisteme de idei, teorii pe care protagonistii luptei de clasa le utilizeaza în lupta lor.Criteriul adevarului sau falsului are mai putina importanta în raport cu utilitatea politica , combativa a ideologiilor. Privite în contextul luptei de clasa , ideologiile pot fi judecate doar dupa pozitia claselor caror le apartin si dupa modul în care aceste clase se situeaza în raport cu " progresul istoric ", definit si tot ideologic .

Problematica ideologiei a fost abordata si de numeroase cercetari din afara marxismului , din perspective politologice , sociologice sau psihologice. Multe dintre ele pleaca de la criteriul adevarului si falsului în definirea ideologiei .Este pozitia lui R. Aron , de exemplu care în L 'Qpium des intellectuels , considera ca în cadrul ideologiilor se amesteca propozitii de fapt si judecati de valoare care exprima o perspectiva asupra lumii si o vointa îndreptata spre viitor si care cad , e adevarat , indirect, sub alternativa adevarului si falsului.

Abordarea ideologiei ca un sistem de credinte permite reliefarea uneia dintre functiile ei majore în societatile moderne , aceea de a justifica valorile pe care se bazeaza consensul si ordinea sociala .Pentru ca unul dintre atributele puterii politice este acela de asigura consensul si ordinea sociala, ea va recurge la ideologie.Este procesul de ideologizare a politicului devenit evident odata cu revolutia franceza de la 1789.Rolul politic al ideologiei , în sensul legitimarii dominatiei unei clase , fusese sesizat înca de Marx.

Regimurile totalitare , fie de stânga fie de dreapta , se caracterizeaza prin "prima- tul ideologiei". Vointa originara a acestor regimuri este de a transforma fundamental ordinea existenta în functie de o ideologie , cum arata R. Aron "Ideologia nu este un mijloc al totalitarismului.Dimpotriva totalitarismul este consecinta politica , încarnarea în viata sociala a ideologiei , care este cronologic si logic anterioara"(A.Bensacon)

"Omul nou" pe care si l-au dorit regimurile totalitare este, în mod declarat cel putin , un " Homo Ideologicus", impregnant de ideologia oficiala pe care se bazeaza si pe care o impune puterea politica .Privind personalitatea totalitara ca "homo ideologicus " este necesar sa explicam modul în care se internalizeaza ideologia ,factorii care concura la aceasta internalizare, gradul în care ea afecteaza personalitatea. Puterea pre- siuni ideologice pe care o exercita asupra individului , vastul program de " educare "la care este supus , vor marca cu siguranta ,personalitatea celor care traiesc în societatea totalitara..Pentru foarte multi ,acceptarea ideologiei are caracteristicile complezentei, conformism public fara acceptare privata, dar exista , cu siguranta, si fenomenul adeziuni reale la ideologia totalitara.Probelma adeziuni la la o anumita ideologie este abordata de R. Boudon din perspectiva a ceea ce numeste o "metodologie individualista"

Sunt respinse ca inadecvate doua modele ale actorului social pe care le utilizeaza adesea teoriile ideologiilor.Pimul este cel al "omului rational"în sensul filosofiei clasice , al omului care are capacitatea sa distinga adevarul de fals punânndu-si în actiune propria ratiune .Ideile false sau îndoielnice pot totusi , sa i se impuna cu usurinta individului fie datorita fortelor irationale , a pasiunilor pe care le poarta în sine , fie datorita piedicilor pe care societatea le impune ratiunii sale.Cel de al doilea este cel al "omului irational ", al actorului social prezentat fie ca o fiinta mimetica , fie ca o fiinta pasiva în a carui spirit se imprima ideile impuse de societae , fie ca o fiinta Ed. Animata de pasiuni.