Pregătirea Profesională

1.PREZENT ŞI PERSPECTIVE

Existenţa unor angajaţi care nu mai reuşesc să ţină pasul,pe plan profesional,cu mutaţiile care au loc în modul de desfăşurare a activităţilor din economia modernă reprezintă o problemă care preocupă tot mai multe firme.Tot mai frecvente sunt cazurile în care salariaţi consideraţi ani de-a rândul ca eficienţi pe posturile lor,îşi îndeplinesc cu tot mai mare dificultate responsabilităţile,iar performanţele lor sunt tot mai reduse.

În toate domeniile de activitate,formarea şi perfecţionarea salariaţilor a devenit o cerinţă a perioadei în care trăim.Dacă în trecut tinerii care dobândeau o profesie reuşeau,pe baza cunoştinţelor obţinute în timpul şcolii,să o exercite pe toată durata vieţii,astăzi cunoştinţele se perimează foarte rapid.

În România,perfecţionarea este percepută ca o necesitate,dar nu constituie,încă,o prioritate.

Cererea de programe de perfecţionare pentru manageri este orientată spre marketing,finanţe-contabilitate,management general,informatică pentru management.În firmele româneşti se mai vehiculează încă o serie de concepţii perimate referitoare la formarea şi perfecţionarea personalului.Conform unor astfel de concepţii,orice formare şi perfecţionare este bună şi poate să rezolve toate problemele organizaţiei;toţi salariaţii trebuie implicaţi,în mod egal,în activitatea de pregătire profesională;valoarea cursurilor de pregătire profesională depinde de prestigiul celui care le ţine sau de instituţia care le organizează,şi nu de rezultatele obţinute.

Un program de pregătire profesională va da rezultate numai dacă se bazează pe o analiză atentă a necesităţilor unei organizaţii.Succesul programului va depinde de măsura în care se ştie ce trebuie predat,de ce,pentru cine şi în ce mod.

Orice organizaţie trebuie să menţină o stare de presiune continuă asupra salariaţilor şi managerilor săi pentru ca aceştia să fie motivaţi pentru auto-perfecţionare,evitându-se astfel uzura cunoştinţelor.

În scopul îmbunătăţirii pregătirii profesionale,în firmele româneşti se face simţită necesitatea întreprinderii următoarelor acţiuni:

-cunoaşterea cât mai exactă a cererii de pregătire profesională şi a evoluţiei sale;

-informarea celor interesaţi asupra posibilităţilor de pregătire profesională;

-organizarea unei evidenţe clare privind pregătirea profesională a salariaţilor în fiecare organizaţie;

-motivarea salariaţilor şi sprijinirea celor care doresc să-şi îmbunătăţească pregătirea profesională;

-identificarea preocupărilor pentru aplicarea celor învăţate;

-realizarea unui control al acţiunilor de pregătire profesională;

-coordonarea acţiunilor de pregătire profesională continuă,fără a frâna iniţiativele.

2.CONŢINUTUL ŞI NATURA PREGĂTIRII PROFESIONALE

Conţinutul pregătirii profesionale:

Pregătirea profesională este un proces de instruire,pe parcursul căruia participanţii dobândesc cunoştinţe teoretice şi practice necesare desfăşurării activităţii lor prezente.Spre deosebire de pregătire,dezvoltarea profesională este un proces mai complex,având drept obiectiv însuşirea cunoştinţelor utile,atât în raport cu poziţia actuală,cât şi cu cea viitoare.

Componentele procesului de pregătire profesională:formarea şi perfecţionarea profesională. Prin formare se urmăreşte dezvoltarea unor capacităţi noi,în timp ce prin perfecţionare se vizează îmbunătăţirea capacităţii existente.Noţiunea de formare profesională include,după unii autori, calificarea profesională,perfecţionarea,specializarea,formarea prin experienţă şi informarea profesională.Perfecţionarea poate fi considerată şi ca stadiu al formării,care constă în acumularea cunoştinţelor referitoare la profesia de bază.

Exemplu:Pentru a învăţa cum să acţioneze în privinţa beneficiarilor,asistenţii sociali sunt obligaţi să participe la programe de perfecţionare profesională în cadrul cărora învaţă tot ce este legat de practicile de intervenţie.Aceleaşi cunoştinţe sunt însă însuşite şi de către cei care acum se califică în această meserie.Deosebirea dintre volumul cunoştinţelor şi modul lor de predare în cadrul procesului de perfecţionare profesională şi a celui de calificare sunt minime.În ambele, nivelul cunoştinţelor teoretice ale participanţilor la programe este aproximativ acelaşi,metodele de instruire pot fi asemănătoare,iar participanţii la programe învaţă aceleaşi practici de intervenţie.

Deosebirile între formarea şi perfecţionarea profesională:

Formarea profesională

Perfecţionarea profesională

-Calificare iniţială

-Însuşirea unei noi meserii -Însuşirea de către lucrători deja calificaţi într- un anumit domeniu,a unor noi cunoştinţe, priceperi şi deprinderi de muncă,recunoscute ca făcând parte din conţinutul meseriei

-Policalificare

-Recalificare

Responsabiliăţile pregătirii profesionale:

Obiectivul oricărei organizaţii este realizarea de afaceri profitabile.Modernizarea proceselor de fabricaţie nu asigură realizarea profitabilităţii dacă nu se are în vedere şi pregătirea profesională a personalului.Responsabilitatea asigurării cu resurse umane performante revine atât şefului ierarhic cât şi compartimentului de personal.

Responsabilităţile pregătirii profesionale

Compartimentul de

resurse umane/personal

Şeful ierarhic

-Concepe programul de pregătire

-Coordonează programele de pregătire

-Asigură mijloacele necesare relizării pregătirii

-Coordonează planurile de carieră

-Furnizează date şi efectuează expertize pentru dezvoltarea structurală -Furnizează informaţii privind pregătirea angajaţilor

-Asigură supravegherea pregătirii

-Conduce pregătirea la locul de muncă

-Urmăreşte evoluţia potenţialului angajaţilor

-Participă şi susţine schimbările structurale

Obiectivele pregătirii profesionale:

Pregătirea profesională este o investiţie profitabilă în resursele umane ale unei organizaţii, efectele putând fi sesizate atât imediat cât şi în perspectivă.Ea conduce la creşterea performanţelor salariaţilor şi la adaptarea acestora la schimbările structurale,sociale şi tehnologice.

Obiectivele pregătirii profesionale pot fi constituite din:

-perfecţionarea capacităţii de rezolvare a problemelor;

-executarea unor lucrări specifice;

-rezolvarea unor sarcini noi;

-îmbunătăţirea capacităţii de comunicare;

-pregătirea unor schimbări.

Identificarea cerinţelor de pregătire:

Identificarea cerinţelor de pregătire profesională presupune o analiză complexă,care constă în definirea corectă a obiectivelor şi a programelor de instruire,avându-se în vedere că cei care se pregătesc diferă ca vârstă,studii şi experienţă.La stabilirea acestor cerinţe,de regulă,se porneşte de la nivelul existent de pregătire,evaluat prin testarea cunoştinţelor la începerea programului de perfecţionare.Din analiza informaţiilor referitoare la cunoştinţele,dexterităţile,deprinderile de muncă şi atitudinea angajaţilor,se poate stabili conţinutul programului de pregătire profesională,astfel încât tematica acestuia să nu cuprindă informaţii inutile,dar nici să fie omise cele strict necesare.Managerii îşi pot identifica singuri necesarul de cunoştinţe folosind metodele de stimulare a creativităţii.

Fiecare participant posedă unele cunoştinţe şi are o anumită experienţă practică.Organizatorul programului trebuie să pornească de la identificarea acestora,pentru a putea stabili,în mod succesiv, cerinţele de pregătire profesională pe întreaga organizaţie,pe fiecare dintre compartimente,precum şi pentru fiecare salariat în parte.