Probleme ale Actualelor Modele de Management Public

1. Tema lucrării – descriere succintă

Conceptul de management public este un concept care a suferit numeroase modificări în timp. Implementarea acestui concept a venit odată cu reforma care a avut loc pe plan european în ceea ce priveşte administraţia publică. Nevoia de modernizare a cadrului organizaţional al acestui sector foarte important pentru existenţa unui stat a fost resimţită pregnant în rândul statelor europene. Astfel, datorită necesităţii de eficientizare a serviciilor publice, managementul suferă unele mutaţii în timp, răspunzând problemelor cu care se confruntă. Prezenta lucrare doreşte să evidenţieze problemele actualelor modele ale managementului public dar şi tendinţele ce sunt urmărite pe viitor.

Managementul public consideră că atât guvernarea, cât şi administraţia non-profit se aseamănă managementului sectorului privat în cateva moduri esenţiale. Din acest punct de vedere se poate vorbi de instrumente manageriale adecvate ambelor domenii (public şi privat), instrumente menite să maximizeze eficienţa şi eficacitatea. Aceasta contrastează cu studiul administraţiei publice, care accentuează factorii sociali şi culturali ce influenţează guvernarea şi despre care mulţi susţin că diferă într-adevăr de sectorul privat (eg: Graham T. Allison şi Charles Goodsell ).

Studiul şi predarea managementului public sunt practicate pe o scară largă în ţările dezvoltate.

Managerul public va avea de rezolvat situaţii critice de infrastructură care afectează direct şi evident calitatea vieţii. Încrederea în managerii publici, la care se adaugă şi enormele sume cheltuite la cererea lor, îi fac subiectul multor conflicte de interese şi de norme de etică în majoritatea ţărilor.

Managementul public compară, prin intermediul auditului performanţelor Guvernului, gradul de eficienţă şi eficacitatea dintre două sau mai multe guvernări.

2. Prezentarea şi explicarea a cel puţin 2 puncte de vedere ale unor autori din literatura străină de specialitate (referitoare la tema aleasă)

De cele mai multe ori, o fixaţie pe sustenabilitate se finalizează mai mult sau mai puţin într-un manifest de sustenabilitate care enumeră ceea ce ar fi necesar şi ce s-ar dori ca cei de la guvernare să facă. Aceasta fiind dată, este de asemenea adevărat că există şanse mari ca guvernarea să nu le facă, drept consecinţă există câteva limitări adiţionale ale managementului public curent. Majoritatea limitărilor se leagă de noţiuni precum democraţie, guvernare, Adam Smith şi Friedrich Hayek au conturat în mod categoric ceea ce astăzi sunt văzute ca cele două moduri alternative şi indispensabile de a manevra efectiv societatea – democraţia şi piaţa.

Lipsa de atenţie atribuită subiectului de “management social” aduce cu sine imposibilitatea citării unei literaturi anterioare capabile să ofere anumite perspective sau abordări cel mai probabil folositoare astăzi. Asa cum Elliott Jaques (1976, 1989) nota: “în vreme ce există publicaţii fără sfârşit despre cum să menţii subordonaţii responsabili în faţa liderilor, nu există aproape deloc articole despre cum să faci liderii responsabili pentru salariaţi”. În ciuda pertinenţei acestei observaţii, se poate adăugă că această formulare aprobă implicit organizarea ierarhică managerială şi, asa cum Bookchin (2006) crede, aceasta ar fi rădăcina problemei. Chiar şi editorialul “The Good Society” al Comitetului Economiei Politice a Bunei Societăţi pune la dispoziţie câteva articole despre această temă, în ciuda faptului că scopul sau este “să promoveze cercetări riguroase şi sustenabile despre design-uri instituţionale inovative pentru o bună societate pentru că s-a observat că multe dintre problemele majore ale societăţii actuale reflectă existenţa structurilor politice şi economice şi nu pot fi rezolvate fără schimbări semnificative în rândul acestor organizări instituţionale”.

Într-adevăr, destul de mulţi oameni sunt înclinaţi să creadă că leaderii sunt indivizi cu bunăvoinţă predispuşi să acţioneze pe baza informaţiilor având ca scop satisfacerea interesului public pe termen lung. Majoritatea oamenilor par să aibă o predispoziţie automată să gândească bine despre şefii lor (care, aşa cum menţionează Hogan et al (1990, 2006), sunt cel mai bine descrişi ca ”dominatori”), în ciuda nesfârşitelor dovezi ale contrariului.