Probleme Etice

„A fi moral nu este doar modul CORECT de a trăi, ci este şi modul cel mai practic de a trăi. Adevăraţii profesionişti din afaceri nu doar vorbesc despre morală, ei TRĂIESC moral!”

(Zig Ziglar)

Importul eticii in Romania

Se pare ca mediul romanesc nu a inteles acest lucru, Companiile fiind firme inchise, traditionaliste, cu structuri de actionariat conservatoare, caracterizate prin incapacitate de comunicare, lipsa de transparenta si atitudine servila fata de autoritati. Una din erorile fundamentale ale mediului romanesc de afaceri consta in suprapunerea ori confuzia dintre actionariat si management. De aici, falsa idee ca, pentru a face o afacere, e suficient sa detii capitalul necesar si o reteta de castig. Or, a face afaceri inseamna: a avea o idee, un proiect sau, mai mult, o viziune si a imagina acest proiect ca activitate aducatoare de profit in conditiile legii si respectand interesele comunitatii; a elabora strategii, adica, a proiecta acea idee in timp, anticipand evolutia ei si asteptarile celorlalti; a planifica, a imparti viitorul in etape, cu termenul si obiectivul lor precis; a organiza, adica a crea departamente cu sarcini specifice si precise, supuse unui aceluiasi obiectiv; si, nu in cele din urma, a comunica: a-ti face cunoscute oferta si valorile si a intelege interesele celor de care depinzi.

In Romania, etica in afaceri nu e vazuta ca o strategie de management creatoare de profit. Uneori este inteleasa drept o strategie de tip me too, strategie de comunicare bazata pe copierea politicilor de branding ale marcilor de succes. Adica, facem etica fiindca se poarta. Sau, in cazul multinationalelor, etica e practicata ca strategie imprumutata de la companiile-mama. Precum tehnologia, etica se importa. In cazurile mai nefericite, etica in afaceri nici macar nu este vazuta drept o strategie de management; ea e inteleasa ca un simplu act de caritate al patronului ori actionarului majoritar, nefiind rezultatul unor cercetari de piata. Asa-zisele programe de responsabilitate sociala corporatista (RSC) se reduc la sponsorizari de activitati sportive ori la oferirea de bani sau cadouri unor persoane defavorizate. Companiile romanesti nu sunt supuse auditului social, iar programele de sprijin comunitar se fac neprofesionist, fara asistenta de specialitate. Nu s-a inteles ca, precum marketingul, etica presupune cercetare de piata si strategii pe termen lung. A face bine inseamna nu doar a dori si a putea, ci si a sti sa faci bine.

Evident, multinationalele sunt cele care alcatuiesc avangarda si in domeniul comunicarii prin etica. Marile corporatii investesc in programe comunitare si stiu sa promoveze acest lucru. In cele din urma, implicarea in problemele sociale se dovedeste a fi benefica ambelor parti, companie si comunitate. In timp, brandurile globale ajung sa fie asociate cu proiectele sociale in care investesc. Avon Cosmetics Romania a devenit cunoscuta pentru campania de lupta impotriva cancerului la san, iar McDonald’s pentru proiectele destinate copiilor. Romtelecom si BCR si-au alaturat numele cu importante competitii sportive. Marian Alecu, director general McDonald’s , sustine ca “este in traditia firmei ca de fiecare data cand deschide un restaurant sa faca o donatie substantiala in beneficiul unui proiect social local, important pentru comunitate. De astfel de donatii, de 5.000-10.000 de euro, au beneficiat numeroase orfelinate, scoli si spitale.”

In mediul romanesc de afaceri e greu de distins intre ilegalitate si imoralitate. Imaturitatea pietei, insuficienta legislativa si opusul ei, suprareglementarea, permit specularea ambiguitatilor legislative si ingreuneaza crearea unui spatiu al normelor si practicilor etice in afaceri. Cele mai multe din problemele mediului romanesc de afaceri se nasc in zona de intersectie dintre politic si afaceri: coruptie, conflicte de interese, ambiguitatile ramase in probleme precum controlul averilor, lobby-ul, sponsorizarea partidelor politice.

Companiile romanesti nu stiu inca sa se protejeze impotriva unor posibile probleme interne. Discriminarile intre angajati, nepotismul din interiorul companiilor, utilizarea resurselor firmelor in scopuri personale, scurgerile de informatii si comportamentul neadecvat fata de clienti sunt doar cateva dintre probleme cu care se confrunta companiile din tara noastra, iar rezolvarea lor este lasata in mare parte in seama departamentelor de resurse umane, potrivit companiei Smart Sollutions and Support. Insa pasarea problemelor catre departamentele de HR nu rezolva situatia, continua Smart Sollutions and Support. In 65% din situatii, acestor departamente le lipsesc atat instrumentele interne, cat si pregatirea si expertiza necesara pentru a identifica din timp potentialele riscuri si de a construi culturi organizationale cu rol in prevenirea acestui tip de crize. In ultimii ani, spun reprezentantii SS&S, companiile romanesti au fost mai degraba interesate de campaniile de responsabilitate sociala (CSR), leadership, coaching si branding, activitati care aduceau un mai mare capital de imagine pe termen scurt, decat de asigurarea unei "sanatati" organizationale interne. Calitatea serviciilor si relatiile cu angajatii si cu clientii au fost date la o parte, in favoarea unei imagini bune in media.