Procesele, relațiile și principiile generale ale managementului

Introducere

Managementul - cu încărcătura sa de semnificaţii, cu rolul şi funcţiile sale - este unanim acceptat, manifestându-se ca un element dinamizator al progresului în diferite domenii. În decursul timpului managementul a evoluat, devenind în mâna unui întreprinzător sau a unui manager un instrument de o importanţă particulară, care a favorizat, în mod decisiv, obţinerea unor rezultate superioare şi orientarea întreprinderilor spre prosperitate, ale căror efecte favorabile sunt resimţite de toţi componenţii unităţii. De altfel, pornind de la modul în care se exercită funcţiile sale se încerca să se explice superioritatea unor întreprinderi în raport cu altele şi, în general, a economiilor unor ţări faţă de cele ale altor ţări. Desigur că, rolul managementului în atingerea de către o unitate economică a unui nivel de dezvoltare corespunzător, care să o situeze într-o poziţie privilegiată faţă de altele, a făcut ca după anul 1900 şi, mai ales, după 1940 să cunoască o largă aplicabilitate, îmbogăţindu-se mereu, ca efect al experienţei pozitive dar şi negative a managerilor, a concluziilor formulate în urma analizei a ceea ce s-a făcut bine sau rău în desfăşurarea proceselor manageriale. S-au dobândit şi sistematizat, în mod necontenit, noi cunoştinţe, imprimând managementului un tot mai puternic caracter de disciplină ştiinţifică.

Originile etimologice ale managementului sunt căutate prin întoarcerea în timpuri nu prea apropiate. O abordare din acest punct de vedere evidenţiază faptul că managementul - cuvânt introductibil, considerat astfel şi de ţări (Franţa, Germania) care manifestă infinite precauţiuni când este vorba de adoptarea unor termeni străini este, se pare, de origine latină. Management însemna conducere. În Franţa, încercarea de a-l reda prin “gestion” a dovedit lipsa unei identităţi totale între acest termen şi cel de management. Cât priveşte originea sa latină se apreciază că, verbul englez “to manage” are aceeaşi provenienţă cu substantivul încetăţenit în limba română de peste 100 de ani „manej”, care la rândul lui vine din italiană, adică “managgio” şi se trimite la latinescul “manus”. O influenţă hotărâtoare a avut-o verbul francez “manager” (a folosi cu economie, a trata cu atenţie pe cineva), ca urmare a faptului că, o perioadă de timp în Anglia limba oficială a fost franceza. Simultan s-a resimţit şi influenţa cuvântului francez, menage (din care românii au făcut “menaj”), însemnând între altele: conducere, administrarea unei case.

Mult mai târziu, la începutul secolului al XX-lea a intrat în economie, unde s-a extins mult şi unde a rămas definitiv. Potrivit unor păreri se apreciază că impunerea managementului în activitatea economică se datorează publicării în 1941 a lucrării “ The managerial revolution”(Revoluţia managerială) elaborată de americanul J. Burnham. Între alte merite ale acestuia sunt subliniate: impunerea şi definirea noţiunilor de “management” şi de “manager”, sublinierea rolului esenţial al managerului, a faptului că orice societate, care vrea să prospere din punct de vedere economic, are nevoie de manageri .(Moga,Voicu,Rădulescu,2003)

1.1 Procese de management

În activitatea oricărei unităţi economice se întâlnesc două tipuri de procese: procese de execuţie şi procese de management.

Procesele de execuţie se caracterizează prin faptul că forţa de muncă acţionează direct asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de muncă sau indirect, cu ajutorul unor categorii speciale de mijloace de muncă, având drepte rezultat obţinerea unor produse, de un anumit grad de prelucrare sau servicii, corespunzător naturii proceselor de producţie implicate şi obiectivelor prestabilite.

Procesele de management se caracterizează, în general, prin faptul că o parte din forţa de muncă existentă în unitate acţionează asupra celeilalte părţi majoritare cu scopul de a atrage în mod organizat la realizarea obiectivelor prestabilite ale unităţii. În acest context procesul de management reprezintă un ansamblu de intervenţii prin care managerul exercită funcţiile managementului.

În general, procesul de management poate fi definit prin “ansamblul fazelor, a proceselor, prin care se determină obiectivele unităţii şi ale subsistemelor încorporate, resursele şi procesele de muncă necesare realizării lor şi executanţii acestora, prin care se integrează şi controlează munca personalului, folosind un complex de metode şi tehnici în vederea îndreptării cât mai eficiente a raţiunilor ce au determinat înfiinţarea respectivei unităţi” .

În esenţă, procesul de management constă în exercitarea funcţiilor managementului, structurate într-o succesiune logică pe trei faze.

Prima fază cuprinde procesele de muncă care vizează stabilirea obiectivelor unităţii şi ale subdiviziunilor sale organizatorice, cât şi cele necesare realizării scopului propus. Această fază se caracterizează prin preponderenţa activităţilor previzionale, deci exercitarea funcţiei de previziune, cât şi prin asigurarea manifestării celorlalte funcţii ale managementului într-o viziune prospectivă. Sfera de cuprindere şi intensitate a acestor procese se manifestă, cu precădere, la eşalonul superior al sistemului de management, în consecinţă, deciziile strategice şi tactice au prioritate.