Procesul de Comunicare

Introducere

Pentru managerul de succes comunicarea este o stare de spirit și un

instrument; el petrece între 55-95% din timp vorbind, ascultând, scriind și citind,

deci comunicând. Cu cât poziția managerului în structura ierarhică este mai

înaltă, cu atât poziția managerului în structura ierarhică este mai înaltă, cu atât

acest timp este mai lung. Însăși urcarea managerului pe treptele ierarhice ale

profesiei sale ( ceea ce confirmă succesul ) este determinată de abilitatea lui de a

comunica eficace și eficient.

Modul în care ne interconectăm prin comunicare cu cei din jur în orice

activitate, începând de la viața în familie, viața în societate și până la viața

profesională, își pune amprenta asupra succesului nostru în activități.

Comunicarea face parte din "infrastructura" organizației. Orice efort de

dezvoltare a unei organizații trebuie să aibă în vedere cu prioritate latura umană

a dezvoltării ei, iar comunicarea eficace și eficientă este singura cale prin care

oamenii își pot corela în mod sinergetic eforturile. De calitatea comunicării

manageriale depinde modul în care se folosește resursa umană a unei organizații,

deci în ultimă instanță succesul organizației.

Scopul acestui referat este să arăt importanța comunicării într-o organizație și

obstacolele care apar în procesul de comunicație.

Acest referat pornește de la premisa că procesul de comunicare este un

instrument spiritual al omului care îl ajută să socializeze în diferite colectivități,

să-și dezvolte vocabularul, cunoștiințele, sa-și exprime sentimentele, gândurile,

ideile.

În primul capitol am vorbit despre elementele procesului de comunicare care

sunt foarte necesare pentru desfășurarea acestuia deoarece comunicarea trebuie

să aibă loc între un emițător și un destinatar care să aibă un mesaj de transmis.

În cel de al doilea capitol am prezentat diferite organizații în care poate avea

loc comunicarea și anume: în cadrul unei firme, a unor grupuri de muncă, a

reuniunilor de lucru ( ședințe ) sau în cadrul unei școli.

Obstacolele ce pot apărea în timpul unei comunicări dintre două sau mai

multe persoane le-am prezentat in al treilea capitol.

În ultimul capitol am făcut un studiu a unei comunicări dintre elevi și studenți

si perturbațiile care împiedică comunicarea să se desfășoare eficient.

Unul dintre obiectivele acestui referat este a vă pune la dispoziție un bagaj

de cunoștințe privind procesul și produsele comunicării organizaționale eficient

și eficace.Cu ajutorul concepțiilor autorilor și concepția mea am încercat să

expun conceptul de comunicare organizațională și obstacolele care intervin în

acest proces și cum pot ele să fie evitate.

Capitolul 1

Concepte de bază în comunicarea organizațională

1.1 Comunicarea interumană

Din punct de vedere cronologic, comunicarea interumană este primul

instrument spiritual al omului în procesul socializării sale. Comunicăm pentru a

ne transmite ideile, sentimentele, emoțiile, părerile, pentru a ne influiența, pentru

a ne corela între noi, pentru a putea munci, pentru a ne socializa. Faptul că nu

putem comunica direct gândurile, acestea trebuind mai întâi transpuse în

simboluri verbale și neverbale, face comunicarea un proces extrem de complex

cu nuanțe profunde de artă și stiință1 .

1.2 Elementele procesului de comunicare

Într-o comunicare între două sau mai multe persoane există cineva care

inițiază comunicare adică emite un mesaj-acesta se numește emitentul și

altcineva căruia îi este destinat mesajul-se numește destinatarul/primitorul.

Comunicarea are trei componente: comunicarea exteriorizată ( componenta

observabilă ), metacomunicarea și intracomunicarea.

Componenta observabilă a procesului de comunicare se poate manifesta în

mediul de comunicare oral prin vorbire și ascultare, iar în cel scris, prin scriere

și citire; procesele de input de informație sunt ascultarea și citirea, iar cele de

output, vorbirea și scrierea.

Metacomunicarea se referă la sensul perceput al mesajului, la "mesajul

despre mesaj", este ceea ce noi înțelegem, dincolo de cuvinte.

Intracomuniocarea este procesul de comunicare la nivelul sinelui prin care

"comentăm" un mesaj primit, ne argumentăm noi înșine, ne răspundem la

întrebări, ne admonestăm, "vorbim" cu noi înșine.

Mesajul este un element complex al procesului de comunicare din mai

multe motive, dintre care amintim câteva: prezența etapelor de codificare și

decodificare parcurse la nivelul emițătorului respectiv destinatarului, de la

gânduri, sentimente, la "ceva" constituit în formă transmisibilă; transmiterea pe

diverse căi a acestui "ceva" și recepționarea lui, etape în care pot interveni

perturbații 2 .

Feedbackul este o formă specifică de mesaj cu funcțiuni aparte. Poate fi o

reacție la mesajul inițial, poate fi solicitat, acordat sau utilizat. Mesajele se pot

transmite prin intermediul limbajului verbal ( cu ajutorul cuvintelor ), al

limbajelor neverbale ( care folosesc ca mod de exprimare altceva decât cuvintele,

ca de exemplu, limbajul corpului, al spațiului, al timpului și al lucrurilor ) și al

limbajului paraverbal, care este o formă vocală de limbaj neverbal ( de exemplu

tonalitatea și inflexiunile vocii, ritmul de vorbire, modul de accentuare a

cuvintelor, pauzele dintre cuvinte ).

Mediul comunicării poate fi oral sau scris, în funcție de modalitatea de

comunicare pe care o folosim: vorbim-ascultăm-observăm, deci comunicăm în

mediul oral, sau scriem-citim, deci folosim în comunicare mediul scris.

Suportul tehnic al canalelor comunicării cuprinde toate mijloacele tehnice

care pot veni în sprijinul procesului de comunicare, cum sunt: telefonul,

calculatorul, faxul, mijloacele audio-video1 .