Procesul Decizional

1 DECIZIA - ESENŢA ACTIVITÃŢII DE CONDUCERE

Element esenţial al procesului de conducere, decizia reprzintă actul de trecere de la gândire la acţiune.Prin aceasta se urmăreşte găsirea celor mai raţionale căi de acţiune viitoare menite să asigure eficienţa maximă a acţiunilor conducerii. Procesul sporirii continue a eficienţei acţiunilor conducerii impune ca orice decizie adoptată să aibă o temeinică fundamentare ştiinţifică. Caracteristic deciziei este faptul că ea reprezintă expresia unui act raţional, coerent formulat, pe baza interpretării unor informaţii ce se prelucrează în scopul alegerii unei alternative menită să conducă la realizarea obiectivelor prestabilite.

Decizia reprezintă un proces dinamic, raţional în care, pe baza unor informaţii corespunzătoare se alege o linie de acţiune, dintre un număr oarecare de posibilităţi (alternative), în scopul influenţării activităţii executanţilor şi de a se obţine un anumit rezultat.

Din definiţia deciziei pot fi reţinute cel puţin următoarele elemente: este privită ca un proces de alegere raţională; reprezintă actul final în stabilirea direcţiei de acţiune a realizării unui obiectiv; acţiunea poartă denumirea de decizie numai în măsura în care corespunde unei situaţii de alegere; dirijează activitatea subordonaţilor etc. În condiţiile în care acţiunea unui conducător este impusă de evenimente fără a avea posibilitatea de a opta o altă alternativă, nu este vorba de o decizie.

Principalele elemente prin care decizia managerială se deosebeşte de celălalte decizii sunt următoarele:

Decizia managerială implică întotdeauna cel puţin două persoane: managerul, cel care decide şi una sau mai multe persoane executante sau cadre de conducere care participă la aplicarea sau concretizarea ei.

Decizia managerială are influenţe directe la nivelul grupului, neafectând numai starea, comportamentul, acţiunile şi rezultatele unui singur individ. Urmarea, în conceperea şi realizarea deciziei este necesar să aibe în vedere caracteristicile privind postul, pregătirea, motivarea potenţialului etc., membrilor grupului respectiv.

Decizia managerială, întotdeauna determină efecte directe şi programate, economice, umane, tehnice, educaţionale etc., cel puţin la nivelul unui compartiment al firmei. Deciziile strategice au consecinţe la nivelul societăţilor comerciale sau regiilor autonome în ansamblul său.

Asigurând conducerii posibilitatea de a atrage şi combina resursele disponibileşi de a dirija procesul de producţie, decizia managerială reprezintă principalul instrument de realizare a obiectivelor stabilite pentru o anumită perioadă dată. Dat fiind faptul că unei situaţii decizionale acelaşi obiectiv poate fi înfăptuit pe mai multe căi, cu resurse diferite, se solicită din partea managementului unităţii economice o înaltă competenţă profesională şi responsabilitate, atât în ceea ce priveşte stabilirea variantelor posibile, evaluarea lor şi alegerea celei mai avantajoase, cât şi cu privire la consecinţele acestora. Alternativele prin care se poate realiza acelaşi obiectiv prezintă fiecare anumite particularităţi din punct de vedere tehnico-economică şi social, având, în acelaşi timp, diferite consecinţe imediate sau în perspectivă.

O decizie adoptată, în cele mai frecvente situaţii, declanşează adoptarea de noi decizii determinate, în principal, de două cauze:

-devin necesare decizii de corecţie, ca urmare a apariţiei unor factori cu influenţă negativă;

-apariţia unor noi rezerve ce nu au fost luate în considerare iniţial, iar factorii de conducere impun accelerarea realizării obiectivului propus prin valorificarea acestor resurse.

Subordonarea întregii activităţi decizionale experienţei acumulate în activitatea de conducere, fără a recurge la creativitate şi la unele metode adecvate, ca: simularea, scenariile, modelarea economico-matematică în vederea identificării unor variante pentru cazurile decizionale, poate avea consecinţe negative, atât în ceea ce priveşte stimularea iniţiativei creatoare, cât şi a rezultatelor obţinute în urma materializării în practică a deciziilor.

După adoptarea lor, calitatea deciziilor este evaluată prin efectele provocate prin mărimea abaterilor faţă de consecinţele preconizate. Din cele precizate mai sus rezultă importanţa evaluării calitative a deciziilor, anterior aplicării lor, pentru că pe această cale se poate evita, în mare măsură, risipa de resurse, energie umană, timp etc., impuse de adoptarea celor corecte.

2. - ELEMENTELE PROCESULUI DECIZIONAL

Problematica complexă ridicată de adoptarea unor decizii fundamentate ştiinţific necesită cunoaşterea elementelor ce trebuie avute în vedere la elaborarea acestora.

Decidentul reprezintă persoana care, în virtutea funcţiei pe care o ocupă, are dreptul de a decide, sau organul de conducere ale unităţii economice cu putere decizională.

În procesul de luare a deciziei se presupune că decidentul este nemulţumit de o situaţie existentă sau de perspectiva unei situaţii viitoare şi posedă dorinţa, prin autoritatea pe care o are, de a iniţia măsuri să modifice această situaţie. Pentru a urmări realizarea obiectivelor sale, decidentul trebuie să dispună de mijloacele necesare prin care să poată influenţa starea lucrărilor pe care doreşte să o realizeze.