Profesorul Manager

Definiţia educaţiei însăşi ca activitate conştientă, organizată, planificată de formare şi dezvoltare a personalităţii implică elemente manageriale esenţiale. Procesul de învăţământ a fost definit de I.Nicola,1996 ca proces managerial. Metodele de învăţământ ale pedagogiei moderne –predominant participative sunt specifice orientărilor manageriale actuale sistemico-situaţionale, în care se raportează situaţia educaţională concretă la contextul educaţional mai larg al clasei de elevi, al şcolii, al zonei de dezvoltare socio-economică, la sistemul educaţional în întregimea sa. Principiul descentralizării învăţământului este un principiu definitoriu atât al reformei educaţionale actuale cât şi al managementului actual. Concepţia parteneriatului educaţional între profesor-elev-părinte-comunitatea socio-economică locală care prinde tot mai mult contur în practica educaţională de la noi este o concepţie managerială sistemică şi participativă.

Toate acestea sunt argumente nu numai ale posibilităţii ca profesorul să devină un adevărat manager dar şi al necesităţii implicate de însăşi natura activităţii

sale.S.Iosifescu, 2000 enumeră câteva dintre trăsăturile profesorului-manager: raţionalitatea, înlocuirea controlului cu participarea, stimularea elevilor, opţiunea

strategică pentru comunicare, formare, motivare.

D Hainaut,1981 identifică mai multe roluri comune ale profesorului ca educator şi ca manager:

- după mediul căruia îi aparţine profesorul-manager este membru al unui medi:

-profesional

-familial

-Politic

-cultural

-social

- după tipul de activitate pe care o desfăşoară în aceste medii profesorul-manager este:

-receptor

-emiţător

-participant

-realizator

-Responsabil

-Proiectant

-Iniţiator

-agent de soluţii,consilier,mediator

-agent al progresului,cercetător

-utilizator,etc.

D.Davitz, 1978 şi Neacşu,1999 pun în evidenţă rolurile inter-active ale profesoruluimanager:

- provoacă interacţiunile

- organizează activităţile

- decide

- pune în scenă roluri diferite

E.Woolfolk, 1990 se referă la funcţiile de :

- expert al actului de predare-învăţare

- agent motivator

- lider

- consilier

- model

- profesionist-reflesiv

În sistemul educaţional românesc se poate formula întrebarea dacă acceptă profesorul noile roluri manageriale, în ce etapă de acceptare se află profesorul-manager, ce bariere întâmpină în procesul de transformare a profesorului în profesor-manager?

Profesorii români se împart în mai multe categorii aşa cum este şi normal:profesori care neagă necesitatea de a deveni manageri din diferite motive,-profesori care consideră că îndeplinesc condiţiile manageriale, -profesori care se află în diferite stadii de acceptare:

- sesizarea problemei,

- amânarea problemei,

- acceptarea problemei în sine,

- tatonarea practică,

- interiorizarea ca demers educaţional,

- generalizarea,construirea sistemului.

S.Iosifescu,2000consideră că cele mai multe bariere care-l împiedică pe profesorul român să devină profesor-manager sunt:

- perceptive:

-saturaţia,

-stereotipia,

-ţinta falsă,

Profesorii de o anumită vârstă dar nu numai ei pot intra într-un proces stereotipic de predare-învăţare-evaluare, cristalizat, inerţial, împietrit în care nu mai lasă loc schimbării, înnoirii, perfecţionării. Acesta este una dintre cele mai periculoase etape de manifestare a procesului educaţional.