Proprietatea Intelectuală în Afacerile Economiei Contemporane

Succesul unei afaceri depinde atât de designul produselor cât şi de recunoaşterea pe piaţă a brandului şi de tehnologia folosită în prelucrarea sau echiparea produselor, care deşi sunt valori ale afacerii pentru propietarul ei nu sunt recunoscute în „drepturile de proprietate intelectuală”.

Aşadar bunurile necorporale incluse în conceptul de proprietate intelectuală sunt secretele comerciale, dreptul de autor şi drepturile conexe, proprietatea industrială (desene şi modele mărci, brevete şi modele de utilitate). Drepturile de proprietate intelectuală sunt drepturi teritoriale iar fiecare ţară îşi rezervă dreptul de a defini proprietatea intelectuală conform propriei legislaţii. În consecinţă, o afacere axată puternic pe activitate internaţională va fi obligată să ţină cont de legislaţia şi practicile relevante în ţara unde intenţionează să facă afaceri.

Conceptul de secret comercial este baza “protecţiei împotriva concurenţei neloiale”. Numai anumite categorii de angajaţi au dreptul să cunoască un secret comercial, iar aceştia trebuie să semneze clauze contractuale privind păstrarea secretului asupra informaţiilor comerciale sensibile (procedee industriale sau de fabricaţie specifice, metode de vânzări, profiluri ale consumatorilor, publicitate, strategii, liste de furnizori şi clienţi, procedee de fabricaţie). În esenţă, orice proces sau element al afacerii, care conferă un avantaj pe piaţă şi care nu se doreşte a fi cunoascut de competitori, este un secret comercial. Dacă acesta este furat, organizaţia îl va putea acţiona în justiţie pe cel care şi le-a însuşit, pentru practici comerciale neloiale. Secretul comercial este un lucru foarte uşor de realizat, cu condiţia să se includă în contractele cu angajaţii sau partenerii de afaceri, clauze de confidenţialitate.

Dreptul de autor joacă un rol crucial în domenii industriale ca: textile şi confecţii, mobilă şi încălţăminte, software, electronică, având în vedere că este gratuit, rapid şi uşor de obţinut, şi nu necesită niciun fel de formalităţi (aşa - numitul “self-executing right”). Sunt lucrări considerate a fi protejate prin drept de autor încă din momentul creaţiei, ca de exemplu ziare, programe de calculator, baze de date, opere artistice (desene, picturi, forme şi culori), lucrări de arhitectură şi publicitate, hărţi şi desene tehnice. Creatorii operelor protejate prin drept de autor au dreptul exclusiv de a utiliza sau de a autoriza utilizarea de către alte persoane a operei, în anumite condiţii, putând interzice: reproducerea acesteia în diverse forme; distribuirea iniţială către public, prin vânzare şi orice alt transfer de proprietate, asupra acesteia, prin copii tangibile; închirierea de copii pentru public; traducerile în alte limbi sau adaptările. Pentru multe opere de creaţie, diseminarea în rândul publicului presupune modalităţi de comunicare şi de distribuţie în masă, ca şi investiţii financiare. De aceea, creatorii obişnuiesc să licenţieze drepturile asupra operei către persoane sau companii capabile să o comercializeze în condiţii optime, contra cost, în funcţie de utilizarea efectivă a operei şi se încasează sub numele de drepturi de autor sau redevenţe. Valorificarea licenţei este limitată în general la 50 de ani de la moartea autorului (70 de ani pentru Europa). Drepturile de autor sunt protejate în multe ţări prin “drepturi morale”, importante mai ales atunci când creatorul nu este titularul dreptului de autor. Acest lucru înseamnă că recunoaşterea numelui autorului este obligatorie şi că editorul nu va putea folosi opera într-un mod nepotrivit, care ar putea afecta reputaţia autorului.

Drepturile de proprietate industrială decurg din desene şi modele create în mod individual, care sunt noi sau originale şi au caracter independent. Pentru a fi protejabil, un desen sau model trebuie să nu fie dictat de anumite caracteristici tehnice sau funcţionale. Acestea includ: desene şi modele industriale şi modele de utilitate, protejabile în anumite situaţii, prin legea drepturilor de autor. Durata protecţiei prin desen sau model depinde de legislaţia fiecărei ţări şi nu este aceeaşi în toate cazurile. În U.E., de exemplu, limita de timp este de 25 de ani în total, cu posibilitate de reînnoire din 5 în 5 ani. Pentru că oferă o gamă largă de oportunităţi pot fi licenţiate, vândute sau comercializate în orice alt mod. În contextul globalizării, trebuie reţinut că externalizarea producţiei către ţări care oferă costuri mai scăzute nu ar fi posibilă fără drepturile de proprietate industrială care protejează în procesul de producţie de imitarea desenului în mod legitim. Desenele şi modelele protejează numai aspectul formal al unui produs, iar modelele de utilitate protejează aspectul funcţional, caracteristicile tehnice ale produsului. În practică, aceeaşi formă poate fi protejată şi prin model de utilitate şi prin desen sau model industrial. La depunerea unei cereri de protecţie prin desen sau model trebuie avută în vedere clasificarea potrivită, în funcţie de nivelul la care se solicită protecţia (naţional, regional, european sau internaţional), mai ales pe acele clase relevante în afacerile organizaţiei, pentru că în justiţie se poate acţiona împotriva unei persoane care încalcă drepturile numai în cadrul acelei clase.