Răspunderea disciplinară a salariaților

INTRODUCERE

Managementul resurselor umane consta in ansamblul activitatilor orientate catre asigurarea, dezvoltarea, motivarea si mentinerea resurselor umane in cadrul organizatiei in vederea realizarii cu eficienta maxima a obiectivelor acesteia si satisfacerii nevoilor angajatilor.

Conceptul de resurse umane nu este nou. P. Drucker in lucrarea sa “The Practice of Management” atribuia managementului trei functii: obtinerea performantei economice, conducerea managerilor si managementul muncitorilor si al muncii. “Omul e singura resursa aflata la dispozitia omului care poate fi dezvoltata” afirma el, si “Oamenii trebuie considerati ca resurse. Managerii si muncitorii reprezinta impreuna resursele umane ale unei organizatii.”

Resursele umane constituie elementul creator, activ si coordonator al activitätii din cadrul organizatiilor, ele influentand decisiv eficacitatea utilizarii resurselor materiale, financiare si informationale. A descrie oamenii ca find “resurse” le subliniaza importanta si aratä faptul ca managementul le cere nivele inalte de preocupare sincera fata de oameni, atentie si profesionalism.

Locul resurselor umane este esential in managementul modern, iar rolul factorului uman a crescut simtitor, sub impactul aparitiei acceptiunii modeme a functiunii de personal a firmei si al trecerii managementului resurselor umane in responsabilitatea conducerii generale a unei firme. Initierea si desfasurarea cu succes a activitatilor diferitelor organizatii depind intr-o masura covarsitoare de gradul in care este inteles, motivat si coordonat factorul uman.

Procesul de dezvoltare economica depinde in mare masura de gradul de pregatire si utilizare a resurselor umane, de rolul creator si dinamizator al factorului uman in desfasurarea vietii economice.

Răspunderea disciplinară a angajaților

Răspunderea disciplinară este singura formă de răspundere reglementată de codul muncii specifică pentru acestă ramură de drept. Celelte forme ale răspunderii de dreptul muncii (răspunderea patrimonială, răspunderea contravenţională şi cea penală) caracterizează alte ramuri ale dreptului (dreptul civil, dreptul adminsitrativ şi dreptul penal).

Disciplina muncii este o condiţie obiectivă necesară şi indispensabilă desfăşurării activităţii, în fiecare unitate, în condiţii de eficienţă cât mai ridicată. Atât timp cât admitem faptul că salariaţii lucrează sub autoritatea angajatorilor, atunci este firesc ca salariaţii să respecte o anumită disciplină a muncii, aşa cum este ea reglementată prin normele legale în vigoare dar mai ales, în conformitate cu prevederile regulamentului de ordine interioară, impus de anagajator.

Din acest motiv, titlul XI al codului muncii (Răspunderea juridică) debutează cu reglementarea regulamentelor de ordine interioară (art. 257 – art. 262) şi abia apoi tratează răspunderea disciplinară, pe parcursul art. 263 – 269 inclusiv.

Literatura de specialitate a stabilit drept elemente constitutive ale abaterii disciplinare:

-obiectul, constând în relaţii sociale de muncă, ordinea şi disciplina la locul de muncă;

-latura obiectivă, respectiv acţiunea sau inacţiunea care duce la încălcarea obligaţiilor din contractul individual de muncă;

-subiectul, întotdeauna o persoană fizică ce are calitatea de salariat;

-latura subiectivă, adică vinovăţia salariatului care se apreciază în fiecare caz concret în funcţie de pregătirea profesională, capacitatea, aptitudinileşi experienţa salariatului respectiv.