Reforma sistemului de sănătate în România și UE

1.Introducere

2.Date introductive

3.Finantarea în sistemul sanitar

4.Sectorul spitalelor

5.Fondurile pentru spitale

6.Planurile de reforma ale guvernului

7.Introducerea conceptului de management in domeniul sanitar

8.Legislatie - Legea 95/2006

9.Concluzii

Bibliografie

Reforma sistemului de sanatate in România si U.E.

1.Introducere

Sanatatea reprezinta o valoare fundamentala atât pentru individ cât si pentru societate, fiind premisa principala a îndeplinirii rolurilor sociale de catre fiecare dintre noi. Sistemul sanitar se afla de foarte multa vreme într-o stare de criza prelungita. Astazi, între finalitatile general împartasite de oameni , în ceea ce priveste calitatea actului medical, si costurile crescânde care nu mai pot fi suportate de catre colectivitate se evidentiaza o grava distantare.

Intr-o lume în care profesiunea medicala pare sa-si fi pierdut asertiunile idealiste iar medicina a ajuns sa fie considerata ca fiind “doar o alta întreprindere mare”, o alta mare afacere care urmareste doar profitul, este imperios necesar sa ne punem problema perspectivei. Pericolul de a nu lua în seama perspectiva umana este extrem de grav. Libertatea gândirii ne permite sa ne întrebam ce se va întâmpla cu sanatatea noastra, a tuturor, în conditiile în care asistam la o adevarata degringolada a sistemului sanitar.

De ani buni sistemul sanitar este supus reformei. Cele mai multe institutii sanitare se confrunta cu probleme serioase din cauza resurselor financiare ce le sunt alocate si, pe alocuri, cu o atitudine managerial-administrativa de slaba calitate, ce duce implicit la un standard real mult sub nivelul asteptarilor asiguratului care îsi achita în mod constiincios datoria la bugetul asigurarilor de sanatate. Pe asigurat nu-l intereseaza faptul ca se elaboreaza legi sau acte normative daca acestea nu au o rasfrângere pozitiva concreta asupra starii sale de sanatate.

În unele institutii spitalicesti, reforma sanitara interpretata strict drept disponibilizare de personal nu este abordarea manageriala cea mai adecvata. În lipsa elaborarii unei politici în spiritul cerintelor modelului de reforma sanitara adoptat, disponibilizarea a fost folosita drept «arma secreta» împotriva nemultumirii justificate a personalului medical care percepe o degradare alarmanta a conditiei sale sociale sub toate aspectele : economic, profesional, material etc.

Confruntarea cu probleme cauzate de lipsurile sistemului, absenta satisfactiei muncii – consecinta si a faptului ca profesiunea medicala nu se mai bucura de acelasi prestigiu social, lipsa de motivare si, mai grav existenta premiselor unor conflicte angajator - angajat în anumite institutii au determinat o parte însemnata a personalului medical sa aleaga solutia muncii în strainatate. Adevaratul exod catre locuri de munca mai bine platite care sa le ofere sansa de a profesa demn a determinat un dezechilibru în ceea ce priveste resursele umane, în special în ceea ce priveste cadrele medicale cu experienta, bine pregatite profesional. În mod paradoxal, unitatile sanitare care pâna mai ieri reclamau un surplus de personal mediu si auxiliar încep sa se confrunte cu situatia de a nu reusi sa asigure serviciile medicale si recurg la angajari pe perioada determinata sau nedeterminata .

2.Date introductive

Reforma sistemului sanitar românesc a fost luata în consideratie înca din anii 1990. Partea de legislatie cruciala, Legea Asigurarilor de Sanatate, a fost adoptata în 1997 si a intrat în vigoare în 1998. Legea a înlocuit vechiul sistem de finantare de la unul bazat pe impozitarea la nivel national, catre una bazata pe taxarea separata pe statul de plata (ca asigurare sociala) si administrata de catre fonduri sanitare regionale (judetene).

Cele doua obiective cele mai relevante ale procesului de reforma au fost:

- Sa creasca resursele alocate pentru sanatate

- Sa mareasca accentul pus pe îngrijirea medicala primara.

De exemplu, Fig. 1 indica problemele majore care necesita rezolvare, în conformitate cu opiniile consultantilor care au ajutat la proiectarea reformelor. Lipsa fondurilor si accentele puse pe îngrijirea la nivel de medic specialist sunt proeminente.

Fig. 1. Strategia pre-reforma. Probleme ale sistemului sanitar românesc

- Fonduri insuficiente

=> De-motivarea specialistilor

- Indicatori de sanatate la nivele îngrijoratoare

- Ineficienta prin:

=>Accentul ridicat pus pe îngrijirea la nivel de medic specialist

=>Rate de spitalizare crescute (însa durate de spitalizare medii)

=> Surplus de paturi de spital si rate mari de ocupare (însa fara surplus de personal)

- Asigurari de calitate insuficiente

- Proasta evolutie a unor programe de prevenire

- Existenta de sisteme sanitare paralele

- Acces scazut la sistemul sanitar în zonele rurale

- Situatia juridica neclara a cladirilor

Sursa: BASYS, 1997

Procesul reformei a continuat în domeniul asistentei primare care a fost privatizata prin introducerea medicului de familie si schimbarea sistemului de fonduri înlocuit cu unul care se bazeaza pe calculul per capita. O evolutie mult mai scazuta a fost înregistrata în sectorul spitalelor. Proprietarul bunurilor nu este înca stabilit, iar fondurile au la baza distributia bugetara traditionala. Casele de sanatate, care în mod teoretic apartin beneficiarilor de servicii de sanatate si trebuie sa încheie contracte cu furnizorii, nu au reusit sa fie selective si nu au avut un impact prea mare asupra furnizorilor.