Reintegrarea în societate a foștilor deținuți

1. Viata inumana din spatele gratiior

La prima vedere, pentru multi romani standardele din penitenciare sunt de invidiat: alocatia pentru hrana detinutilor este de 320.109 lei/zi, in conditiile in care cea pentru un soldat este de 18.000lei/zi, cea pentru bolnavii psihic, de TBC, diabetici sau neoplazici este de circa 70-80.000lei/zi. Pe langa masa, detinutii sunt obligati la un dus zilnic. In plus, exista si penitenciare in care nu lipsesc din celule televizoarele cu conexiune la cablu TV.

Cine ii invidiaza insa pe detinuti ar trebui sa se informeze mai atent asupra problemelor inca grave de detentie sau asupra incalcarilor de drepturi care adesea sunt inumane si justificate mai ales prin lipsa resurselor financiare: lipsa de spatiu, conditiile precare de locuit, suprapopularea si lipsa unei strategii clare de reabilitare a detinutilor dupa iesirea din inchisoare.

Multi ani dupa 1990 suprapopularea a fost cea mai grava problema din sistemul penitenciar. Eforturile financiare precum si o serie de decizii de natura juridica au dus la o reducere a numarului de detinuti de la 52.000 in 2001 la putin peste 38.000 astazi, in conditiile in care numarul legal de locuri este de circa 37.500.

Nivel actual de ocupare este de 110%, nivel mediu, apreciaza Emilian Stanisor, directorul general al Administatiei Nationale a Penitenciarelor (ANP), daca se ia in calcul media europeana. Cu toate acestea inca mai persista situatii precum cea din penitenciarul Bacau unde gradul de ocupare este de 280% sau din penitenciarele de maxima securitate din Craiova si Jilava unde numarul detinutilor este sensibil mai mare decat cel al locurilor existente.

Masa detinutilor se serveste inca in celulele de dimensiuni mici care adapostesc si pana la 15 persoane. Cu alte cuvinte, unui detinut ii revine pana la 2 metri patrati de spatiu, mult sub standardele impuse de Comitetul Impotriva Torturii, care recomanda un minim de 4,5 metri patrati pentru un detinut. Asistenta medicala e sumara, numarul doctorilor fiind insuficient (doar 85% dintre posturi sunt ocupate) ei avand si datoria de a asigura asistenta personalului penitenciarelor.

Mai mult, o problema grava cu care se confrunta medicii reprezinta numeroasele cazuri de persoane cu tulburari mintale. La Penitenciarul pentru Minori si Tineri Craiova de exemplu exista doar un psiholog la 300 detinuti, dintre care unii sufera de afectiuni psihice, iar altii au grave tulburari de personalitate. In medie, psihologul se intalneste cu 3-4 detinuti pe zi, prea mult pentru un singur medic, mai ales ca tinerii de aici se afla la o varsta critica, si destul de multi au deficiente de comportament.

Desi s-au facut multe lucruri bune in ceea ce priveste asistenta medicala a detinutilor, numarul celor bolnavi ramane foarte mare, cazurile cele mai des intalnite fiind cele legate de probleme ale sistemului respirator, cauzate tocmai de conditiile proaste de detentie. Extrem de ridicat este si numarul persoanelor suferind de afectiuni psihice, domeniu mult timp ignorat si in care numarul cadrelor medicale e total isuficient

Nu exista date statistice exacte cu privire la persoanele cu probleme de sanatate din sistemul penitenciar. Oricum despre aceste cifre s-a tinut mult timp un secret deplin, la fel ca despre cazurile de SIDA si de homosexualitate. Dar in ultima vreme datorita presiunilor venite dinspre Uniunea Europeana aceste probleme au inceput sa fie rcunoscute si asumate.

In ciuda numeroaselor probleme, Emlian Stanisor, direcorul general al Administratiei Nationale a Penitenciaelor considera ca reforma in sistemul penitenciarelor e una reala, amintind de crearea unui cadru legislativ minimal si imbunatatirea asistentei medicale, cel putin pentru minori si femei. Cu sprijin financiar de la Uniunea Europeana, 5 spitale-penitenciar au fost modernizate si dotate cu echipament pentru diagnosticul rapid al infectiilor cronice sau acute.

2. Cine fura o felie de paine risca sa ramana cu cazier toata viata

In Romania, legea penala este inca foarte dura, in conditiile in care in alte tari exista pedepse alternative, cum ar fi munca in folosul comunitatii. Dar si din acest punct de vedere lucrurile au inceput sa se schimbe. Astfel datorita modificarilor din Codul Penal din 2004 sistemul de detentie este mai usor pentru persoanele cu pedepse mici, si in plus s-a introdus mecanismul probatiunii. In cazul minorilor exista acum posibilitatea alternativei la detentie, chiar in cazul unei condamnari. Ramane insa necesara reducerea duratei pedepselor, in special pentru cei care nu au antecedente penale.

3. Reintegrarea detinutilor este o problema a intregii societati civile

La iesirea din inchisoare, fiecare detinut primeste bani pentru un bilet de tren pana acasa. Ceea ce se omite insa este ca de multe ori acest "acasa" nu mai exista, iar persoana etichetata acum ca "fost detinut" are sanse minime sa mai duca o viata normala: nimeni nu il va angaja deoarece are cazier iar toti cei din jur il vor stigmatiza. Aceste cazuri se intalnesc foarte des la noi in tara, corelate cu numarul celor care odata eliberati se intorc la comiterea de infractiuni. In aceste cazuri opinia generala sustine ca cel vinovat este numai fostul detinut, cand in realitate de cele mai multe ori (exceptand cazurile patologice) mediul social in care individul traieste este cel care il impinge la asemenea fapte. Desigur ca reforma sistemului juridic nu poate lipsi pentru solutionarea problemelor, dar ea trebuie sa fie asistata de o educare a populatiei si de o consiliere post-penala a detinutilor care ies din penitenciare.

"Ei pleaca de aici iar noi nu mai avem nici un control asupra lor. Nu exista aproape nici o o organizatie care sa ii preia si sa-i consilieze pana la reintegrarea in structurile societatii. Daca eu, ca psiholog, si intregul personal al penitenciarului am reusit sa-i imprimam o linie de conduita civica, in momentul in care el se intoarce in acelasi mediu care i-a favorizat comiterea de infractiuni inseamna ca nu am realizat nimic. Munca noastra a fost in zadar" spune psihologul Adriana Visan de la PMT Craiova. Stigmatul societatii este resimtit si de angajatii penitenciarelor (fapt care justifica lipsa acuta de specialisti in domeniu) si reprezinta un obstacol de incarcatura psihica extraordinara pe care detinutul trebuie sa-l depaseasca, dar rareori este capabil de acest lucru de unul singur. Aici ar trebui sa intervina societatea civila; din pacate insa asociatiile care se ocupa de acest lucru sunt prea putine si nu satisfac decat in mica masura nevoile detinutilor.

Exista totusi si exceptii: Centrul Prison Fellowship (CPF) din Cluj-Napoca infiintat de Constantin Asavoaie, la randul lui fost detinut, ofera servicii educationale si de consultanta, organizeaza cursuri profesionale sau asista in gasirea unui loc de munca. "Doua treimi dintre cei care au beneficiat de programele noastre au reusit in cele din urma sa reinceapa o viata normala, ceea ce in termeni reali inseamna dublu fata de media reusitei programelor similare de stat" afirma Asavoaie. In acest moment circa 5mii voluntari de la CPF lucreaza in mai multe penitenciare din tara.