Relații stabilite între autoritatea administrației publice

CONCESIONAREA

(modalitate de gestionare in cadrul serviciilor publice)

1.Generalitati privind concesionarea

Legislatia romana reglementeaza mai multe tipri de instrumente juridice care sa permita statului si autoritatilor locale sa incredinteze crearea sau/si exploatarea bunurilor aflate in domeniul public sau privat al acestora, unor investitori particulari. Sunt astfel de instrumente juridice concesionarea, delegarea gestiunii, parteneriatul public – privat si inchirierea. In continuare vom analiza mai pe larg problema concesionarii.

In doctrina de specialitate, concesionarea semnifica ”o conventie prin care o persoana publica insarcineaza cu prestatrea unui serviciu public o intreprindere privata care sa asigure finantarea lucrarilor, exploatarea lor si care se fie remunerata din redeventele percepute de la utilizatori”. Prin concesionare se transmite administrarea si gestionarea unui bun, serviciu public sau a unei activitati de la o organizatie publica ce reprezinta statul, judetul sau comuna, catre un privat, care are dreptul sa le exploateze pentru o perioada de timp determinata, in schimbul achitarii unei taxe anuale, denumite redeventa.

Concesionarea constituie o madalitate de exploatare eficienta a serviciilor publice si in acelasi timp o sursa de venituri la bugetele locale sau la bugetul central, dupa caz. Concesionarea unui bun, a unei activitati sau a unui serviciu public se realizeaza numai prin licitatie publica sau prin negociere directa in conditiile prevazute de lege.

2. Reglementarea concesiunii

Doctrina româneasca , în special de dupa 1866 , manifesta rezerve în ceea ce priveste aceasta institutie a concesionarii, lucru reflectat în faptul ca lipsesc reglementari în materie atat în Codul Civil,cat si în Codul Comercial. Totusi acestea se completeaza cu reglementari din alte acte normative, si anume:

- Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor („Legea nr. 219/1998");

- H.G. nr 216/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice-cadru de aplicare a Legii nr 219/1999

- Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu completarile ulterioare („Legea nr. 213/1998");

- Ordonanta Guvernului nr. 30/1995 privind regimul de concesionare a construirii si exploatarii unor tronsoane de cai de comunicatie terestre - autostrazi si cai ferate („OG nr. 30/1995");

- Legea fondului funciar nr.18/1991, modificata si completata prin Legea nr.169/1997, a fost republicata în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.1 din 5 ianuarie 1998.

- Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere,

3.Procedura concesionarii

Concedentul va efectua,la initierea concesionarii,un studiu de oportunitate,care va cuprinde:

a) descrierea bunului, a activitatii sau a serviciului public care urmeaza sa fie concesionat;

b) motivele de ordin economic, financiar, social si de mediu, care justifica acordarea concesiunii;

c) investitiile necesare pentru modernizare sau extindere;

d) nivelul minim al redeventei;

e) modalitatea de acordare a concesiunii avuta în vedere; daca se recurge la procedura licitatiei publice deschise cu preselectie sau la procedura de negociere directa, trebuie motivata aceasta optiune;

f) durata estimata a concesiunii;

g) termenele previzibile pentru realizarea procedurii de concesionare.

Concesionarea unor servicii publice se aproba pe baza caietului de sarcini al concesiunii, prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, orasenesc sau comunal, dupa caz. Conform art. 10 - concesionarea unui bun, a unei activitati sau a unui serviciu public se realizeaza prin licitatie publica deschisa, deschisa cu preselectie sau prin negociere directa.

Licitatia publica deschisa se organizeaza de catre concedent. acesta are obligatia sa publice în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, într-un cotidian de circulatie nationala si într-unul de circulatie locala anuntului licitatiei publice deschise, care va contine obligatoriu:

a) denumirea si sediul concedentului;

b) obiectul si durata concesiunii;

c) locul unde poate fi studiata documentatia ceruta în vederea participarii la licitatie, prevazuta la articolul 12( 1 ) ;

d) data ai locul de primire a ofertelor;

f) durata în care ofertantii raman angajati prin termenii ofertelor lor;

g) data, ora si locul de deschidere a ofertelor.