Resursele Umane la SC Foremar SA

Resursele umane în economie (managementul resurselor umane)

Timp indelungat, intreprinderea nu a avut decat o finalitate financiara (profitul) pe care o atingea prin indeplinirea functiei sale. De accea, pana de curand, problema relatiilor care apar in interiorul intreprinderii au fost considerate drept accesorii relevand pur si simplu metodele de gestiune incredintate unui sef de personal. Esenta functiilor sefului de personal erau de ordin administrative, juridic si disciplinar.

Resursele umane sunt primele resurse strategice ale unei organizatii

( societate comerciala, institutie, asociatie, etc), in noua societate informationala capitalul uman inlocuind capitalul financiar ca resursa strategica.

Resursele umane sunt unice in ceea ce priveste potentialul lor de crestere si dezvoltare, in capacitatea lor de a-si cunoaste si invinge propriile limite. Succesul unei organizatii, gradul de competitivitate al acesteia, pornesc de la premisa ca oamenii sunt bunul cel mai de pret al organizatiei.

Resursele umane constituie un potential uman deosebit care trebuie inteles, motivat si implicat cit mai deplin in realizarea obiectivelor organizatiei. Pentru aceasta, deciziile manageriale din domeniul resurselor umane trebuie adaptate intotdeauna personalitatii si trasaturilor angajatilor.

In teoriile traditionale ale intreprinderii, salariatii erau priviti prin prisma modului in care executau in mod disciplinat anumite operatii prestabilite sau indeplineau anumite activitati. Astfel s-au cristalizat concepte ca “forta de munca”, definind totalitatea aptitudinilor fizice si intelectuale utilizate de salariati in procesul muncii. Aceste concepte (forta de munca, mina de lucru) se utilizau la singular definind ansamblul, masa angajatilor, fara a face trimitere la salariati ca indivizi cu persoalitate, nevoi, comportament, educatie, experienta si valori specifice.

In acceptiunea moderna, din perspectiva managementului resurselor umane, oamenii nu sunt angajati doar pentru a ocupa anumite posturi vacante ci, fiecare in parte, pentru rolul lor important pe care il pot avea in cadrul organizatiei. Acest lucru este cu atit mai evident cu cat, in mediul socio-economic actual caracterizat prin concurenta, dinamism si interdependenta, multe din dificultatile sau succesele organizatiilor au la baza resursele umane si managementul acestora.

Departamentul de resurse umane

Departamentul de resurse umane este departamentul din cadrul organizatiei insarcinat cu desfasurarea efectiva a activitatilor legate de gestionarea resurselor umane. Acest departament, pe langa activitatile specifice, are rol de consiliere pentru managementul firmei sau pentru celelalte departamente de productie. Departamentul de personal este cel mai bun cunoscator al personalului firmei si cel mai in masura de a furniza sfaturi pretioase referitor la resursa umana. Prin resursa umana a unei oraganizatii se intelege totalitatea oamenilor care lucreaza in acea organizatie. Supravietuirea si/sau dezvoltarea organizatiilor mici (IMM-urilor) depinde de felul in care sunt achizitionate resursele si nivelul de profitabilitate cu care sunt exploatate. Resursele umane sunt una din rezervele neutilizate la maximum in cadrul organizatiilor.

In dezvoltarea sa, de la aparitie, departamentul de resurse umane parcurge trei etape :

1) Gestiunea birocratica a personalului – firmele infiinteaza departamente de resurse umane din necesitatea respectarii prevederilor legale privind angajatii. Organizarea acestui departament este puternic influentat de reglementarile legale cu privire la administratia personalului. In aceasta etapa departamentul se ocupa de :

- acte referitoare la personal (contracte individuale de munca, crearea dosarelor de personal etc.)

- evidenta activitatilor personalului (pontaje, concedii, adeverinte de salariat)

- calcularea si, eventual, acordarea salariilor.