Riscul Ecologic

Riscul de mediu rezultă in urma interacţiunii dintre activităţile umane şi mediu.Managementul riscului ecologic, care tratează problematica riscurilor generate de către activităţile umane trecute, prezente şi viitoare asupra florei, faunei şi ecosistemelor,constituie doar o componentă a managementului riscului de mediu. Acest tip de risc admite faptul că activităţile unei organizaţii pot genera anumite forme de modificare a mediului. Riscul ecologic poate viza:

- flora şi fauna;

- sănătatea şi bunăstarea economică a oamenilor;

- bunăstarea socială şi culturală a oamenilor;

- resursele de apă, aer şi sol;

- energia şi clima.

Managementul riscurilor conferă oricărei organizaţii capacitatea de a-şi inţelege mai bine modul de derulare a operaţiilor şi abilitatea de a răspunde mai eficient la schimbările circumstanţelor interne şi externe.

Managementul riscului ecologic poate conduce la beneficii directe pentru orice organizaţie, prin imbunătăţirea informaţiilor disponibile. Astfel, managementul riscului ecologic poate:

- reduce cheltuielile şi adăuga valoare;

- minimiza expunerea organizaţiei la riscuri;

- creşte probabilitatea continuării in condiţii normale a

activităţii şi obţinerii de noi avize şi autorizaţii;

- demonstra mai simplu conformitatea cu legislaţia

in vigoare;

- imbunătăţi imaginea şi reputaţia organizaţiei.

Responsabilitatea şi autoritatea persoanelor implicate in activitatea de management al riscului, precum şi relaţiile dintre acestea, trebuie să fie stabilite prin documente clare, in special pentru persoanele cărora le revin una sau mai multe dintre următoarele responsabilităţi:

- iniţierea acţiunilor de prevenire şi reducere a consecinţelor

riscurilor;

- identificarea şi inregistrarea problemelor legate de managementul

riscurilor;

- iniţierea, recomandarea sau furnizarea soluţiilor;

- verificarea modului de implementare a soluţiilor;

- comunicarea şi consultarea internă şi externă.

Managementul riscului ecologic ar trebui să constituie o parte integrantă a sistemului global de management. Stabilirea modalităţilor de integrare sau de interacţiune a sistemului de management al riscului cu sistemul de management de mediu sau cu alte sisteme de management implementate de organizaţie nu trebuie să conducă la majorarea resurselor necesare acestui proces.

Deci riscul ecologic persista in mediu inconjurator atita timp cit omul cauta sa se perfectioneze si sa creasca pe treptele industrializarii,construind fabrici,uzini,invetind aparate si noi tehnologii performante.Putem examina mai multe exemple si din Republica Moldova,dar si din strainatate,care ne demonstreaza faptul ca noi si viata noastra este mereu in pericol si trebuie sa ne protejam si sa asiguram viata sanatoasa pentru viitor.

Un exemplu poate fi riul Bic Râul Bâc continuă să prezinte un pericol ecologic pentru chişinăuieni, iar pe zi ce trece el se transformă într-un depozit de deşeuri menajere. În prezent, deşi se întreprind acţiuni pentru soluţionarea problemelor salubrizării capitalei, situaţia în domeniu rămâne a fi alarmantă, iar gunoiştile neautorizate nu reprezintă altceva decât adevărate focare ale unor eventuale explozii ecologice.

Deseori, în apropierea râului Bâc se

creează adevărate depozite de deşeuri din

sticle şi pungi de plastic, sticle de bere,

anvelope şi legume stricate, lăsate de

agenţii economici care activează în apro-

piere. Toate acestea duc la poluarea albiei

râului Bâc. Potrivit locuitorilor din zona

râului Bâc, deşi sunt revoltaţi de starea

acestui râu, vina pentru situaţia creată

o poartă oamenii şi agenţii economici din preajma râului.

Reprezentanţii Organizaţiei Teritoriale Chişinău a Mişcării Ecologiste din Moldova (OTCMEM), de asemenea, bat alarma şi susţin că cel mai mare pericol ecologic nu-l reprezintă deşeurile menajere aruncate în râu, aşa cum pare la prima vedere, ci deşeurile lichide care pot fi observate doar în urma unei analize a apei. În anul 2003, în râul Bâc au ajuns mai multe deşeuri toxice şi atunci a pierit tot peştele şi chiar biodiversitatea acestui râu. De atunci Bâcul nu şi-a mai revenit, ci, din contra, situaţia lui se înrăutăţeşte pe zi ce trece. Una din soluţii ar fi depistarea surselor de poluare şi întreprinderea măsurilor de lichidare a acestora. Până în prezent rămâne nesoluţionată problema spălării automobilelor în preajma râului Bâc, care, la fel, cauzează poluarea mediului ambiant. Deşi în fiecare săptămână muncitorii de la salubritate strâng gunoaiele de pe albia râului Bâc, acest efort nu soluţionează problema. Starea, de fapt, rămâne una extrem de alarmantă.