Rolul leadership-ului în organizațiile în rețea

Organizatiile in retea ofera capacitati de invatare, adaptattive si flexibile care sunt in special folositoare in medii ce se schimba foarte frecvent incat aceste capacitati permit organizatiei sa raspunda eficient la schimbare. Desi avantajele orgnizrii in retea sunt foerte bine studiate, , riscurile asociate acesteia nu sunt. Intelegerea punstelor critice dintr-o organizatie duce la imbunatatirea performantelor si protectia impotriva riscurilor ce pot cauza pirderi. Studiul importantei personalulul a folosit in mod traditional reprezentari structurale statice care nu reprezinta natura dinamica a organizatiilor in retea.

Studiile Retelei dinamice reprezinta o metodologie care incorporeaza atat analiza sociale ale retelei, cat si simiulari multi-agent pentru reprezentari ale structurii si procesului- natura evolutionara a organizatiilor in retea. Avansari sunt facute in doua directii. In primul rand, teoaria este concentrata pe 3 riscuri dimnamice legate de importanta personalului: disponibilitate intermintenta, redundanta individuala, si schimbari in perceptia privind indispensabilitatea personalului. In al doilea rand,sunt stabilite liniile directoare pentru un leadership in organizatia bazata pe retea. Leadershipul este un subset al importantei oamenilor si riscurile specifice leadershipului in organizatia in retea trebuie de asemea studiate . Dar teoria traditionala a leadershipului are aplicabilitate limitata in contexte organizationale cu schimbari rapide in organizaria in retea. In consecinta, s-a simtit nevoia unei schimbari in teoria leadershipului. Studiul eficient al riscurlor asociate leadershipului in organizatia bazata pe retea va necesita o paradigma si o teoria relevante.

Lumea s-a schimbat drastic in ultima decada , atat in teermeni economici cat si in conxtext militar. Dintr-o perspectiva profesionala, economia informatiei in secolul 21 este marcata de o revolutie tehnologica si de globalizarea economica (Hitt,1998), dand nastere unei schimbari continue si rapide schimbari , diminuerii ciclurilor de viata ale produselor si nevoii de a transforma o mare cantitae de date in informatii nefolositoare.(Ireland si Hitt,1999).Aceasta noua economie ofera un peisaj dinamic si bine construit , dar cu multiple incertitudini. Organizatiile au nevoie acum de o crestere a invatarii organizationale si creatiei de cunostinte cu scopul de a sustine un avantaj competitiv si a supravietui intr-un mediu hipercompetitiv. (Argote si Ingram, 2000). Mai mult de atat, invatarea productiva ca nastere unei organizatii cu flexibilitate si agilitate mentala pentru a identifica rapid si exploata oportunitati emergente intr-un peisaj in continua schimbare.(Ireland, 1999).

Prin urmare, avantajele intelectuale devin acum competenta esentiala a organizatiilor moderne.(Nonaka,1995). Aceasta viziune ste total diferita de cea formata in Era Indistriala, in care resursele de capital si de munca erau preponderent folosite pemtru a obtine profit. (Stewart, 1997). Mutarea se face dela organizarea pe control si eficienta la cea axata pe invatare si adaptabilitate.

Din perspectiva militara, schimbari majore sunt caracterizate de conditii de asemea incerte. Nu numai ca natura razboiului s-a schimbat prin folosirea de armament avansat si prin practici teroriste , dar armata e implica din ce n ce mai mult in actiuni umanitare si de mentinere a pacii. Organizatiile militate trebuie sa fie foarte adaptative pentru a se misca rapid si eficient intre razboi, operatii de mentinere a pacii si cerinte umanitare. Contextul militar este acum un puternic filtru de informatii si cunostinte utilizand in mod functional comunicarea si coordonarea. Caracteristicile comune ale contextelor din economia moderan si armata sunt date de provocarile aduse de un mediu marcat de schimbare rapida si incertitudine, o dependenta crescanda de cunostinte , o nevopie de invatare rapida si de adaptare continua, precum si nevoia unei mari felxibilitati. Ambele medii au de a face cu situatii intensive de informatii alimentate de schimbarea mediului si tehnologiei, iar scena operationala poate sa devieze usor de la normal spre extrem de stresanta. Iar in aceste conditii organozatiile economice si militrare trebuie ssa raspunda rapid la conditii volatile.

Organizatiile in retea sunt caracterizate de flexibilitae, descentralizare , diferentiere, diversitate, relatii functionale. Astfel , aceste forme organizationale ofera multe avantaje pentru supravietuirea si competitivitatea in medii schimbatoare. Avantajele includ: viteza si consistenta in comunicare, tranfer de cunostinte, reducerea incertitudinii,colaborari functionale, actiuni cloective marete si luarea deciziilor rapid si eficient.

In cadrul primei Conferinte pe teme Ledershipului in ccadrul retelelor, care a avut loc in Halifax, Canada, (24 si 25 octombrie 2005) au fost identificate si comentate elementele caracteristice unei retele. O retea eficienta se cracterizeaza prin noua elemente: angajament, viziune, leadership,resurse si sustinere, punere in valoare, evaluare, incredere, suplete si muna in echipa.

In ceeaa ce priveste Leadershipul in cadrul organizarii in retea , iata principalele directii de actiune pe care le presupune un leadership eficient :

- Reusita retelei presupujne directii si coordonari eficiente(stabilirea unui consens si obtinerea sprijinului membrilor organizatiei);

- este nevoie de un leadership bazat pe competemnte si colaborarae, conjugat cu o administrare si gestiune flexibile;

- trebuie , de asemenea sa se poata conta pe persoane influente pregatite sa coopereze si care incita membrii organizatiei la propria învestire, mai ales din primele momente;

- este nevoie de suficienţi şefi pentru activitaţi,….

- Trebuie dezvoltat, susţinut şi format un mic grup cu membrii foarte devotaţi; acest grup ar trebui să dea o direcţie restului reţelei.

Munca depusă pana acum in domeniul leadershipului a fost caracteriyata de abordări behaviorale,(Blake si Mouton,1964), situaţionale(Vroom si Yetton,m1974),transformaţionale(Bass, 1985),si de schimb leader-membru(graen si scandura, 1987) pentru înţelegerea leadershipului. Aceste abordări concentrează subiecte(topicuri )precum conducerea membrilor organizaţiei spre o producţie eficace şi eficientă, motivatrea membrulor organizaţiei pentru atingerea unui scop, influenţarea membrilor pentru aderarea acestora la viziunea organizaţiei, şi dezvoltarea unor relaţii calitative pentru optimizarea rezultatelor organizaţionale.