Școala Fundamentării Deciziilor de Managment prin Folosirea Metodelor Matematice Moderne și a Tehnicii de Calcul Electronic

I. PREZENTARE GENERALA

PRINCIPALII REPREZENTANTI:

- biologul si filozoful L. Von Bertalanffy

- logicianul A. Rappaport

- economistul si sociologul K. E. Boulding

- matematicienii R. L. Ackoff, S. Churchman, D. P. Ekman, R. C. Kalman

Scoala fundamentarii deciziilor de management prin folosirea metodelor matematice moderne si a tehnicii de calcul electronic se bazeaza pe diferite directii de cercetare legate, în special, de cibernetica, cercetarii operationale, analiza sistematica, modele economico-matematice si cu folosirea, pe scara larga, a mijloacelor tehnice moderne de calcul.

În ciuda deosebirilor esentiale si a abordarilor diferite de rezolvare a problemelor de management care caracterizeaza aceste directii, lor le este comuna tendinta de a introduce în stiinta managementului metodele, aparatul stiintelor exacte. Acesta de fapt, este si motivul pentru care aceste directii au fost unite într-o scoala independenta de management.

Odata cu aparitia unor probleme noi de management în marile sisteme tehnice, abordarea sistematica, analiza de sistem s-au bucurat de o deosebita atentie. Specialistii din acest domeniu au adus un aport substantial la teoria si metodologia analizei sistematice, in principal legat de studiul marilor sisteme tehnice, aplicând aceasta abordare la sistemul „om-masina”.

Aceasta scoala a largit treptat problematica cercetarilor in domeniul teoriei organizarii si managementului, fara a se limita la mijloacele tehnice de calcul si la metodele cantitative de analiza.

II. Directii de formare si dezvoltare

Folosirea cercetarilor operationale in diferire domenii ale societatii constituie o caracteristica a acestei scoli. Acestea au aparut pentru prima data in anii ’40 in Anglia, in legatura cu necesitatea rezolvarii unor probleme militare strategice si tactice – grupa Blackett.

- Prima particularitate consta in aceea ca initial cercetarea operationala s-a redus la elaborarea mijloacelor de analiza a problemei ca un întreg, fara împartirea acesteia in parti componente.

- A doua particularitate o constituie faptul ca la începuturile sale, în rezolvarea problemelor de management, se folosea metoda lucrului in echipa; grupul era constituit din specialisti buni cunoscatori ai metodelor stiintelor exacte.

Cercetarea operationala s-a transformat dintr-o activitate comuna a unor specialisti de profituri diferite, într-o ramura independenta a stiintei si practicii organizatorice si s-a dezmembrat în doua directii principale:

a) Prima directie este strâns legata de conceperea de modele matematice pentru cele mai frecvente subprobleme de management, în care se reuseste sa se elibereze de necesitatea luarii în considerare a comportamentului diferitilor indivizi, care iau parte la realizarea lucrarii.

Alaturi de aparatul matematic in cercetarea operationala se folosesc metode euristice. Elaborând metode de analiza a actiunilor orientate si de evaluare comparativa a deciziilor, cercetarea operationala se bazeaza pe metodologia sistematica care analizeaza fenomenele studiate in calitate de sisteme ce reprezinta totalitatea elementelor cu interactiune, destinate atingerii unor anumite obiective.