Școlile de management

Abordarea evolutivă a domeniului managementului aduce în prim plan discrepanţa dintre istoria îndelungată a activităţii de management şi vârsta tânără- în timp istoric- a ştiinţei managementului. Practic, activitatea de management în forma sa embrionară a apărut odată cu constituirea primelor colectivităţi umane, în comuna primitivă.

Cu toate acestea ştiinţa managementului s-a cristalizat mult mai târziu, la începutul secolului XX. Unele elemente ale conducerii au apărut încă din antichitate. În acest sens putem menţiona două exemple de forme incipiente ale ştiinţei managementului, care cuprindeau o serie de reguli, metode, proceduri decizionale de conducere, sintetizate pe baza experienţei şi intuiţiei, pentru a fi puse la dispoziţia conducătorilor de state şi de alte formaţiuni social- istorice : Învăţăturile lui Solomon sau Codul lui Hammurabi – dacă ne referim la istoria veche universală, sau Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie – în cazul istoriei noastre.

Conturarea ştiinţei managementului a avut loc abia la începutul secolului XX, atunci când evoluţia complexă şi dinamică a activităţilor din domeniul economic- cu precădere- a impus ca o necesitate obiectivă o conducere pe baze noi şi când ştiinţa a evoluat suficient ca să asigure premisele gnoseologice şi metodologice indispensabile cristalizării managementului ca ştiinţă.

Managementul ştiinţific s-a cristalizat şi dezvoltat pe parcursul mai multor etape, în care activitatea de management s-a îmbogăţit cu noi teze şi concluzii, cu metode şi tehnici perfecţionate. După cei mai numeroşi cercetători ai problemei aceste etape sunt în strânsă legătură cu constituirea şi dezvoltarea ştiinţei conducerii şi ar fi în număr de trei :

- management empiric- etapa în care funcţia de management este îndeplinită, de obicei, de proprietar şi se baza mai mult pe intuiţie şi pe bun simţ. Este etapa cu cea mai mare întindere din punct de vedere istoric- din momentul apariţiei primelor întreprinderi şi până la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX.

- începuturile managementului ştiinţific- etapă marcată de două personalităţi – Frederic Taylor şi Henry Fayol. Prin lucrările lor- în special “Princiipile managementului ştiinţific” şi respectiv “Administraţia industrială şi generală”- aceştia au analizat de o manieră ştiinţifică, pentru prima dată, procesul de management şi componentele sale, precum şi o parte din principalele elemente ale sistemului de management, cu deosebire structura organizatorică, elaborând o serie de reguli, principii şi metode de conducere ştiinţifică. Astfel, cei doi specialişti şi-au câştigat numele de “ părinţi ai ştiinţei managementului”.

- managementul ştiinţific – trecerea la această etapă a fost marcată de începerea studierii şi luării în considerare, de către specialişti, a factorului om, a relaţiilor şi a comportamentului uman în producţie, fapt ce a dus la schimbarea concepţiilor tradiţionale referitoare la management. Acum se acordă o atenţie mai mare individului, grupelor de muncă, relaţiilor dintre indivizi şi grupele de muncă din care fac parte, comportamentului individului şi al fiecărei grupe de muncă. Totodată, specialiştii au pus în evidenţă că, pe lângă organizaţia formală, în cadrul întreprinderilor, se constituie şi există şi organizaţii neformale, care au un rol deosebit în formarea climatului de muncă. Deasemenea, ei aduc în prim plan teoria motivaţiei şi constituirea sistemelor de management plecând de la ea.

Deşi marcată, la început, de “teoria relaţiilor umane”, această a treia etapă se îmbogăţeşte pe parcursul derulării ei cu noi concepte, teorii şi teze. Este vorba de utilizarea metodelor matematicii moderne în procesul de conducere, de folosirea teoriei sistemelor, a ciberneticii etc. În funcţie de aceste etape pe care le-a parcurs managementul şi, mai ales, de modul în care s-a constituit ca management ştiinţific, se pot desprinde mai multe şcoli de management, şcoli care grupează curentele principale ce s-au manifestat în acest domeniu.

1. Scoala classica

2. Scoala cantitativa

3. Scoala sociologica

4. Scoala sistemica

5. Scoala contextuala

1. Scoala clasica

Abordarea clasică a managementului este specifică epocii moderne capitaliste. Iniţiatorii acestei abordări a managementului au fost F.W. Taylor (1856-1915) şi H. Fayol (1841-1925). F.W. Taylor, inginer mecanic american, recunoscut ca părintele managementului ştiinţific, s-a ocupat de problemele conducerii activităţii la nivelul atelierelor vederea reducerii pierderilor şi ridicării eficienţei muncii. În lucrarea sa de bază, „The Principles of Scientific Management” (Taylor, 1911), Taylor a statuat conceptul de management ştiinţific ca fiind „acel gen de management care ghidează afacerile folosind standarde stabilite pe bază de fapte si adevăruri rezultate din observaţii, experimente si raţionamente sistematice" (Stăncioiu & Militaru, 1998).