Serviciile Medicale în România

Noțiunea de serviciu

Serviciu = sistem de utilități în care beneficiarul cumpără nu un produs , ci un efect util , care îi oferă anumite avantaje sau satisfacții personale sau sociale, în majoritatea lor neconcretizate într-un bun material.

Serviciul din punct de vedere economic mai poate fi definit ca o activitate utilă destinată satisfacerii unei nevoi speciale.

Conform Teoriei Clasificării Sectoriale a Ramurilor – al cărei promotor este Jean Fourastie - economia se imparte în 3 sectoare și anume :

- Primar

- Secundar

- Terțiar

Din sectorul terțiar fac parte și serviciile medicale, care sunt un subsistem al economiei naționale.

Tipologia serviciilor medicale

După funcțiile economice, serviciul medical este un serviciu social.

Din punct de vedere al naturii relațiilor de piată este un serviciu public de care beneficiază direct indivizii.

Din punct de vedere al particularităților de consum este un serviciu final (de consum) deoarece nu are un rol direct în procesul de producție , dar este o componentă necesară pentru bunăstarea clienților.

Serviciile medicale în România

Serviciile medicale sunt unul dintre cele mai importante segmente ale societății moderne. Starea de sănătate a oamenilor este influențată , într-o mare masură, de calitatea serviciilor medicale , de modul de organizare al acestora. Aprecierea calității serviciului medical se realizează ținând cont de 2 laturi :

- latura tehnică a serviciului medical – acuratețea procesului de diagnostic si tratament, unde calitatea este evaluată în comparație cu cel mai bun act medical practicat la un moment dat.

- latura umană a serviciului medical – relațiile sociale si psihologice create între pacient și medic.

Industria serviciilor medicale are nevoie de informații actualizate și fiabile, informații despre pacient esențiale pentru furnizarea de servicii medicale și pentru a crește calitatea acestora. Complexitatea și cantitatea acestor informații fac necesară adoptarea tehnologiei informației, condiție esențială pentru a crește calitatea serviciilor medicale și a spori eficiența.

Sistemul de sănătate din România se bazează pe asigurările de sănătate, unde serviciile medicale sunt acordate în baza contribuției la fondul de asigurări de sănătate a asiguratului, iar asistența medicală primară este oferită de medicul de familie. Sistemul este finanțat de Comisia Națională a Fondului de asigurări sociale de sănătate. Asigurările private de sănătate se dezvoltă încet. Fiindcă finanțarea publică a scăzut , aproximativ 36 % din populație face cheltuieli pentru asistență medicală din buzunar.

Serviciile de sănătate şi asigurările sociale de sănătate

În art. 33 din Constituţia României se consacră dreptul la ocrotirea sănătăţii şi se menţionează:

- dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat;

- statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi sănătăţii publice;

- organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru

boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

Având în vedere dispoziţiile legale în vigoare putem defini asigurările sociale de sănătate ca "un ansamblu de norme juridice prin care se reglementează îngrijirea medicală a salariaţilor şi a altor categorii de persoane prin intermediul serviciilor medicale, medicamentelor, materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale, urmărindu-se îndeplinirea de calitate a acestor prestaţii de către casele de asigurări sociale de sănătate ce funcţionează pe baza fondurilor constituite în acest scop".

O dată cu adoptarea Legii nr. 145/1997, se reglementează, începând cu data de l ianuarie 1998, o nouă formă de asigurări sociale de stat, alături de cele existente şi anume asigurările sociale de sănătate.

Protecţia (ocrotirea) sănătăţii face parte integrantă din sistemul securităţii sociale, Legea nr. 145/1997 constituie începutul unor schimbări a sistemelor de îngrijire a sănătăţii cetăţenilor din ţara noastră.

După cum se poate constata din definiţia de mai sus, rezultă că elementele esenţiale ale asigurărilor sociale sunt exprimate, în principal, prin dreptul asiguraţilor şi a altor persoane la servicii medicale, medicamente şi materiale sanitare.

Principiile asigurărilor sociale de sănătate

Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii, ele protejează practic toată populaţia ţării şi anume atât salariaţii, cât şi pensionarii, şomerii, precum şi persoanele care lucrează pe baza de convenţii civile, dar şi persoanele care nu sunt salariate, dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea potrivit prevederilor Legii nr. 145/ 1997. Datorită faptului că asigurările sociale de sănătate funcţionează în regim obligatoriu, consecinţa imediată este aceea că plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate este obligatorie, atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru cele juridice, în cuantumurile şi la termenele prevăzute. În afara asigurărilor sociale de sănătate care funcţionează în regim obligatoriu, pot funcţiona şi alte forme de asigurări de sănătate care acoperă riscuri individuale, în diferite situaţii speciale. De asemenea, se pot organiza şi societăţi private de asigurări de sănătate. Aceste asigurări nu sunt obligatorii.