Serviciul de Sănătate Publică în Republica Moldova de la Câștigarea Independenței Până în Prezent

Introducere

Menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii a fost încă din Antichitate una dintre priorităţile oamenilor, realizându-se şi în prezent o serie de activităţi în vederea descoperirii unor noi şi mai bune medicamente, metode de vindecare pentru acest lucru.

Deşi la începuturi , sănătatea era mai mult o problemă individuală, odată cu dezvoltarea civilizaţiei acest aspect s-a schimbat, devenind o preocupare complexă, care priveşte întreaga societate. Pentru o dezvoltare a civilizaţiei cât mai rapidă şi eficientă este necesară o o viaţă sănătoasă şi lungă a omenirii.

Pentru o familiarizare cu acest domeniu, este necesară prezentarea sănătăţii ca un serviciu public, cu prevederile şi funcţiile specifice. Tot în acest sens , prezentarea unui exemplu concret, Republica Moldova în lucrarea de fată, cu istoria,situaţia actuală şi viitoare soluţii pentru îmbunătăţirea în ceea ce priveşte acest domeniu.

1. Sănătatea – un serviciu public

Realităţile lumii contemporane demonstreză foarte clar faptul că serviciile ocupă un rol important in viaţa economic-socială a ţărilor dezvoltate. S-a ajuns la o dezvoltare atât de importantă , încât o serie de specialişti au numit secolul al XX-lea, ‚,secolul serviciilor’’ , iar etapa actuală una de transformare într-o civilizaţie a serviciilor .

Din toată varietatea serviciilor se delimitează cele publice care au rolul de a acoperi nevoile cetăţenilor unei ţări. Acestea sunt activităţi de interes general, asumate de organe publice, exercitate în mod continuu, corect , cât mai efient.

Există o multitudine de clasificări ale serviciilor publice, în funcţie de o serie de criterii. Printre acestea se găseşte şi serviciul de sănătate şi asistenţă socială.

Sănătatea publică reprezintă rezultatul eforturilor depuse în sensul obţinerii unui nivel ridicat de bună stare fizică şi psihică a unei colectivităţi sau naţiuni, reprezentând şi o însumare a stărilor de sănătate ale indivizilor din populaţia de referinţă. Aceasta are o misiune de interes general, asigurându-i fiecărui cetăţean acces egal la serviciul medical, în mod continuu.

Câteva dintre principalele funcţii ale asistenţei de sănătate publică, conform Legii nr.95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt următoarele:

-dezvoltarea politicilor, strategiilor şi programelor vizând asigurarea sănătăţii publice;

-monitorizarea şi analiza stării de sănătate a populaţiei; ;

-reglementarea domeniului sănătăţii publice, aplicarea şi controlul aplicării acestei reglementări;

-asigurarea calităţii serviciilor de sănătate publică; ;

-cercetarea-dezvoltarea şi implementarea de soluţii inovatoare pentru sănătatea publică;

-prevenirea epidemiilor, inclusiv instituirea stării de alertă epidemiologică;

-protejarea populaţiei împotriva riscurilor din mediu;

-informarea, educarea şi comunicarea pentru promovarea sănătăţii;

-mobilizarea partenerilor comunitari în identificarea şi rezolvarea problemelor de sănătate;

-evaluarea calităţii, eficacităţii, eficienţei şi accesului la serviciile medicale;

-dezvoltarea şi planificarea resurselor umane şi dezvoltarea instituţională pentru sănătate publică.

Pentru înţelegerea mai amănunţită a serviciului de sănătate publică, am luat ca exemplu acest serviciu într-un caz particular, pe o ţară şi anume Republica Moldova.

2. Situaţia sistemului de sănătate publică după obţinerea independenţei în Republica Moldova

După obţinerea independenţei Republicii Moldova, în 1991 , au avut loc o serie de transformări în viaţa economică si socială a ţării, transformări ce au avut impact şi asupra sănătăţii publice şi managementului sanitar. Noul stat, a ‚,moştenit’’ o serie de maladii datorate condiţiilor de muncă, stării ecologice necorespunzătoare, fapt care s-a amplificat în perioada următoare, datorită declinului socio-economic.

Pentru o mai bună inţelegere a situţiei sănătăţii publice din Republica Moldova, am analizat câţiva indicatori de bază a ocrotirii sănătăţii. Astfel, conform unui comunicat de presă al Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova din data de 22 august 2008, speranţa de viaţă la naştere în anul 2007, a fost de 68,8 ani, faţă de 68,4 în anul 2006. Micşorarea mortalităţii infantile şi stabilizarea nivelului mortalităţii generale a populaţiei au exercitat o influenţă pozitivă asupra speranţei de viaţă la naştere. Dacă în anul 1995 (an cu valoarea minimă a indicatorului din ultimii 20 de ani) acest indicator constituia 65,8 ani, atunci începând cu 1996 el este în creştere şi în 2007 a constituit 68,8 ani, la bărbaţi – 65,0, la femei – 72,6 ani (înregistrând valoarea maximă din aceeaşi perioadă).Una din cele mai îngrijorătoare manifestări în dezvoltarea demografică nefavorabilă din ţară este creşterea mortalităţii populaţiei. În anul 2000 au decedat 41,2 mii persoane, urmând ca acest număr să atingă un apogeu în anul 2005 de 44,6 mii persoane, dar ajungând in 2007 la un număr de 43,05 mii persoane.