Sistemul Decizional

1. Componentele sistemului decizional

Sistemul decizional este componenta sistemului managerial cu cel mai clar specific managerial, a cărui calitate marchează hotărât performanţele şi funcţionalitatea oricărei organizaţii.

Definiţie:

Sistemul decizional al unei organizaţii desemnează totalitatea deciziilor aplicate şi promulgate în cadrul său, structurate corespunzător sistemului de obiective urmărite şi configuraţiei ierarhice manageriale.

Deciziile se pot clasifica pe baza anumitor criterii:

1. După orizont şi implicaţii:

A) decizii strategice

B) decizii tactice

C) decizii curente

2. După eşalonul managerial:

A) decizii superioare

B) decizii medii

C) decizii inferioare

3. După frecvenţă:

A) decizii periodice

B) decizii aleatorii

C) decizii unice

4. După posibilitatea anticipării:

A) decizii anticipate

B) decizii imprevizibile

5. După amploarea sferei decizionale a decidentului:

A) decizii integrale

B) decizii avizate

6. După sfera de cuprindere a decidentului:

A) decizii participative

B) decizii individuale

Decizia managerială este principala componentă a sistemului decizional

Decizia constituie un element important al managementului, este cursul de acţiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor obiective.

Decizia managerială poate fi definită ca aceea decizie care are urmări nemijlocite asupra deciziilor şi acţiunilor a cel puţin unei alte persoane.

Elementele deciziei sunt:

- Unul sau mai multe obiective;

- Identificarea mai multor variante pentru atingerea obiectivelor;

- Alegerea sau selectarea uneia dintre posibilităţile de realizare.

2. Definirea şi factorii primari ai deciziei

Decizia reprezintă componenta primară a sistemului decizional constituind un element esenţial.

Decizia în principal este luată de o singură persoană, dar solicită o activitate de pregătire şi elaborare participând un număr mare de compartimente şi de persoane.

Pentru alegerea celei mai bune decizii există următoarele elemente:

- Obiectiv economic cu un scop bine determinat;

- Aparat de analizare şi de adaptare a datelor bine puse la punct;

- Volum mare de informaţii reflectând realitatea.

Factorii primari ai deciziei manageriale sunt:

1. Decidentul

2. Mediul ambiant decizional

Decidentul este persoana care adopta decizia în situaţia respectivă.

Trebuie să îndeplinească unele cerinţe, de exemplu:

- Să aibă cunoştinţe îndeajuns cu problemele care fac obiectul deciziei;

- Să aibă posibilitatea de a desface şi utiliza tendinţele, modificările şi caracteristicile principale ale mediului micro şi macroeconomic;

- Să preconizeze reacţiile celor implicaţi în procesul de adoptare a deciziilor.

Mediul ambiant decizional este compus din elementele interne şi externe ale firmei care alcătuiesc situaţia finală şi care influenţează rezultatele deciziei manageriale.

Elementele care pot influenţa adoptarea deciziei sunt:

- Polivalenta procesului de trecere la economia de piaţă;

- Situaţia economico-socială şi politica existenta şi viitoare;

- Schimbările principale care pot avea loc în organizarea economiei naţionale;

- Aprofundarea sectorului muncii şi mărirea ponderii întreprinderilor mici şi mijloci;

- Micşorarea ciclului de viaţa a produselor;

- Existenţa unor neînţelegeri reale intre unele obiective stabilite la talia agenţilor economici şi cele ale economiei societăţi româneşti.

Situaţii decizionale:

- De certitudine: posibilitatea maximă de a realiza obiectivul urmărit folosind modalitatea sugerată;

- De incertitudine: potenţialitatea realizării obiectivului este mare dar asupra sistemului de acţiune există îndoieli serioase. În aceste situaţii există un număr mare de schimbări;

- De risc: obiectivul poate fi realizat, cu o probabilitate a realizării apreciabilă dar cu o mare nesiguranţă a modalităţii de respectat.

În procesul managerial al societăţii comerciale, cu ajutorul deciziilor se stabilesc obiectivele derivate din plan şi modalităţile de realizare a acestora, programele corespunzătoare, se armonizează acţiunile şi comportamentele executanţilor, se adopta perfecţionările şi corecturile necesare pentru desfăşurarea eficientă a activităţii în societatea comercială.

Funcţionarea economiei societăţii comerciale în consens cu imperativele optimului economico-social se afla în strânsa dependenta de calitatea procesului decizional . Sunt frecvente situaţiile când adoptarea unei decizii poate crea o deschidere în practică managerială şi , în această situaţie, decizia joacă rolul unui instrument de direcţionare şi formare a viitorului societăţii comerciale. Tot cu ajutorul deciziilor managerul exercita o influenţă activa asupra formelor concrete ale relaţiilor sociale ale salariaţilor cu patronatul, le schimba în anumite limite, astfel ca ele să contribuie într-o măsură sporită la dezvoltarea şi creşterea forţelor de producţie şi la satisfacerea cât mai completă a nevoilor sociale.

Rolul deosebit al deciziei în managementul societăţii comerciale este subliniat de faptul că prin intermediul ei se determina locul fiecărei verigi organizaţionale a societăţii comerciale, a fiecărei subunităţi şi a fiecărui salariat la soluţionarea sarcinilor preconizate. Tot cu ajutorul deciziilor se coordonează în spaţiu şi timp resursele şi se asigura ritmicitatea în realizarea sarcinilor de plan.